Comertul electronic si internetul
Internetul si societatea

 Internetul a aparut ca urmare a nevoii umane de comunicare.
Cum metodele traditionale erau prea costisitoare, lente sau ineficace
pentru a satisface aceste nevoi, Internetul, mediul Web in general, a
eliminat aceste inconveniente (daca nu tinem seama de pretul inca
ridicat al computerelor – pentru unii…) si a ajuns astfel cel mai
popular mod de comunicare – intre oameni si catre oameni - fiind
utilizat in intreaga lume, avantajul sau major constituindu-l
inlaturarea limitarilor legate de timp si spatiu.
Acest boom al tehnologiei nu a fost ocolit insa de parerile
dezaprobatoare ale traditionalistilor care neaga vehement avantajele
pe care le prezinta mediul Web. Oricare ar fi situatia insa, nu se
intrevad factori care ar putea conduce la o disparitie a Internetului,
mai ales ca, de cativa ani, lumea a devenit dependenta de acest
instrument.

SOCIETATEA INFORMATIONALA SI INTERNETUL
1Avand in principal rol comunicational si informational,
Internetul este utilizat din ce in ce mai mult ca mijloc de promovare a
imaginii organizatiilor si a produselor si serviciilor oferite.
Totusi,produsele si serviciile prezentate prin intermediul paginilor web sunt
de multe ori ignorate, paginile pe care acestea apar sunt privite ca
fiind neinteresante, greu de urmarit, neplacute din punct de vedere
estetic. Desigur, crearea paginilor de web este legata de aspecte de
programare, arhitectura, si mai ales design2, insa acestea trebuie sa se
imbine armonios pentru a rezulta un produs cu o interfata atractiva,
caci pagina de web in sine este un produs.

Web-ul si in special site-urile Web au devenit in scurt timp de
la aparitie o afacere prospera si in, acelasi timp, un mediu propice
dezvoltarii afacerilor. Dar, ca in orice mediu, concurenta devine din
ce in ce mai acerba o data cu inaintarea in timp si, de aceea, simpla
prezenta pe Internet nu mai este suficienta pentru a fi cunoscut si
apreciat, atat timp cat nu esti cunoscut si apreciat de cat mai multi.
Site-urile de Web pot fi in acelasi timp considerate – nu din toate
punctele de vedere – ca fiind produse, concurenta manifestandu-se
mai clar aici, in special in ceea ce priveste site-urile comerciale

Privind site-urile de Web ca produse si considerandu-i pe
utilizatorii Internetului drept consumatorii finali carora li se
adreseaza, cererea si oferta vor functiona ca in mediul real: vor avea
succes cei care ofera utilizatorilor ceea ce vor, cand vor acestia si,
mai mult, se adapteaza nevoilor fiecaruia, mergand pana acolo incat
sa le si anticipeze. Ceea ce este diferit de mediul real, este ca siteurile
de Web ca produse au acelasi pret, mai mult, accentul se pune
pe produs in sine, pe functionarea acestuia si in aceeasi masura pe
aspectul sau. Pentru ca acest produs sa poata avea succes trebuie deci
sa se atinga raportul optim intre functie si forma, in acest caz sa
serveasca nevoile utilizatorului prin asigurarea informatiilor de care
acesta are nevoie, avand in acelasi timp o forma placuta.

Este important ca, inainte de furnizarea produsului final catre
utilizatori, sa se urmeze toate etapele procesului de design, atat in
cazul functiei cat si al formei, asigurandu-se concordanta intre
acestea. Fara a desconsidera functia produsului, mai mult, plecand de
la aceasta, trebuie pus accentul pe designul formei, si anume al
paginii de Web. Utilizatorii pot decide daca scopul site-ului a fost
atins , dar numai in masura in care imaginile de pe ecranul
monitoarelor le permit acest lucru.

In ultimele decenii am asistat, in toate domeniile, la
imbunatatirea tehnologiilor deja existente si la aparitia unora noi, ca
urmare a evolutiei firesti a lucrurilor. Ce ne caracterizeaza insa in
acest moment este o adaptabilitate la nou, despre care nu se putea
vorbi in urma cu 50 de ani. Orice schimbare aduce cu sine o noua
optica, un nou mod de a privi lucrurile si, evident, prezinta in acelasi
timp avantaje si dezavantaje.

In ultimii ani s-au facut cercetari in scopul determinarii
modului in care elementele din viata de astazi ne afecteaza, fizic si
psihic, iar descoperirile au devenit ingrijoratoare pentru cercetatori.
Se pare ca devenim dependenti de aceasta noua tehnologie – al carei
reprezentant de baza este computerul – care in mod clar ne ajuta:
vorbeste pentru noi, gaseste informatii si rezolvari la probleme,
respira in locul nostru, iar noi nu trebuie decat sa inventam un
computer si mai performant.

In mod cert, se pot identifica avantaje si dezavantaje – mult
mai putin numeroase – iar evidentierea acestora se poate face printr-o
simpla comparatie intre situatia din prezent si cea de dinainte de
introducerea computerului pe o scara larga in viata de zi cu zi.

Asadar, inainte de dezvoltarea utilizarii computerului,
publicarea si distribuirea unor materiale informative (carti, reviste,
ziare), in toate domeniile, a fost in mod traditional limitata - acces
avand numai cei care dispuneau de resursele materiale necesare si de
o retea de distributie bine pusa la punct - S-a creat astfel o situatie
care i-a condus pe specialistii la ideea necesitatii unui ˝instrument˝ cu
ajutorul caruia accesul la informatii sa se faca mai rapid.
In perioada urmatoare, situatia s-a schimbat: o data cu
dezvoltarea tehnologiilor a crescut atat numarul celor care creeaza
informatii cat si al celor care distribuie informatiile si asta unui
public foarte larg. Manevrarea de catre operatorii umani a majoritatii
informatiilor sub forma de carti, reviste, ziare sau casete video
implica cheltuieli legate de transport si inventar; in prezent este pe
cale sa fie inlocuit cu transferul necostisitor si instantaneu in forma
electronica. Avantajele pe care le ofera informatia in aceasta forma
sunt evidente, ceea ce a facut sa se impuna in mod curent.

In anii 90, o data cu amploarea pe care a luat-o utilizarea
computerului in scopuri personale, a inceput si cuantificarea
potentialului tehnologiei informationale, din trei unghiuri diferite,
punandu-se astfel bazele unor tinte ce trebuie sa fie atinse:
1. asigurarea unor distributii corecte in plan social a
avantajelor oferite de progresul tehnologic;
2. imbunatatirea eficientei in administratie si, in general, in
toate activitatile profesionale;
3. asigurarea posibilitatii exercitarii drepturilor de participare
si luare a deciziilor pentru toate persoanele implicate in
anumite activitati.

Aceste obiective insa nu pot fi atinse usor deoarece se gasesc
in contradictie cu principiile pietei libere - dominante in general in
societate - si de aceea trebuie analizata relatia dintre tehnologia
informationala si piata libera. In ultimele decenii a fost din ce in ce
mai evidenta deplasarea intereselor de munca dinspre sectoarele
primar si secundar (traditionale –agricultura, minerit) inspre cel
tertiar al serviciilor legate de informatie si cele personale. Daca
sectorul constituit de tot ceea ce are legaturi cu informatia este privit
ca parte a economiei, atunci se poate spune ca aceasta informatie a
dobandit o alta importanta, cuantificabila prin avantajele pe care
aceasta le ofera in modul de abordare a unor probleme importante,
prin asigurarea unei capacitati de intelegere, previziune, planificare si
evaluare.

Conceptul de informatie implica acceptarea acestor posibilitati
si transformarea informatiei intr-o marfa ce are o anumita valoare de
utilizare si, in plus, o valoare de schimb. Ca urmare, exista o piata
care ii investeste pe posesorii informatiilor cu o putere considerabila
- de a restrictiona accesul prin patente, standarde si copyright.
In timp, s-a ajuns intr-o etapa in care consumatorul dicteaza
regulile jocului: el nu stie unde este situata informatia de care are
nevoie si nu doreste decat un mod rapid si sigur de a o obtine, trecand
uneori peste legi si drepturi care de cele mai multe ori protejeaza
expresia si forma ideii (informatiei) si nu ideea (informatia) in sine1.

Tehnologiile prin care se poate satisface aceasta nevoie de
informatie sunt INTERNET-ul si WORLD WIDE WEB-ul care au
facut sa nu mai existe limitari fizice si temporale si, astfel, sa se puna
bazele unei comunitati uriase.

Concepte - definitii - evolutii
Internetul si World Wide Web–ul reprezinta intr-o oarecare
masura elemente care au atat caracteristici fizice cat si unele fara
delimitari spatiale. Din aceasta cauza definirea lor in mod clasic este
dificil de realizat si de inteles, pentru ca ele nu reprezinta decat intr-o
proportie mica structuri palpabile. Desi sunt structuri diferite,
interactioneaza formand un sistem perfect; WWW-ul nu ar putea
functiona fara Internet si nu ar avea sens fara acesta.
Inca de la aparitia computerelor si apoi din ce in ce mai mult
dupa ce acestea au fost aduse la dimensiuni ˝acceptabile˝, iar
utilizarea lor a fost simplificata, s-a incercat realizarea unor
conexiuni:

Prima etapa
Primul tip de conexiuni a fost realizat in cadrul aceluiasi
document; conexiunea functiona ca o trimitere automata la o alta
parte a documentului existand posibilitatea revenirii la punctul de
plecare. In timp, aceasta s-a dezvoltat, iar legaturile se puteau realiza
si intre documente diferite. Aceste conexiuni se numesc link-uri si
sunt posibile datorita unui protocol (un tip de program), denumit
HTML ( hyper text markup language) si caracterizat prin scrierea
intr-un mod diferit (caractere italice si subliniate) a unui cuvant cheie
care face legatura cu alta parte a documentului sau cu alt document.

Etapa a doua
Cel de-al doilea tip de conexiuni care s-a dorit a fi realizat a
fost cel intre calculatoare, astfel incat sa se poata transmite date si
colectii de date de la un computer la celalalt fara utilizarea unor
suporturi fizice aditionale. Dupa ce acest pas a fost facut, s-a incercat
ca aceste legaturi sa fie facute intre cat mai multe computere si astfel
au aparut retelele de calculatoare. Caracteristic acestora este
prezenta unui computer foarte puternic, care gestioneaza activitatea
celorlalte si care poarta numele de server. Aceste servere pot fi
conectate intre ele si astfel apare o retea si mai mare.

Dupa aceasta etapa, nu a mai fost decat un pas pana la aparitia
Internetului.

Intr-o prima faza, insa, dupa ce a fost dovedita functionalitatea
retelelor, folosirea acestora a fost facuta intr-un mediu intern, in
cadrul unor companii, mai mari sau mai mici.
S-a dovedit in timp utilitatea acestor retele: in cadrul unei
firme, accesul la o baza cat mai mare de informatii nu putea decat sa
usureze munca angajatilor si sa economiseasca timp, informatiile
gasindu-se intr-un singur loc.

Acest tip de retea de calculatoare (locala) se numeste Intranet.
Urmatorul pas (la inceput in zona militara) a fost aparitia
Internetului ca o retea cu un numar foarte mare de servere si
utilizatori.

Internetul reprezinta o retea de comunicatie electronica care
furnizeaza posibilitatea de a transporta informatii de la o locatie
fizica la alta. O definitie3 de baza spune ca ˝Internetul este o
comunitate de dimensiuni mari care invaluie globul depasind limitele
fizice si politice. Este o societate colectiva ca o impletitura de fire,
de intelegeri intre administratori si utilizatorii unui grup de
computere independente legate la servere. ˝

Aceasta retea este formata prin unirea mai multor retele,
comunicarea dintre acestea facandu-se prin protocoale. Astfel,
calculatoare de tipuri diferite si cu sisteme de operare diferite se pot
conecta, in acest mod realizandu-se transferul de informatii de la un
computer la celalalt, pana cand ajung la destinatia finala. Cele mai
utilizate sunt cele pentru transmiterea fisierelor – FTP (file transfer
protocol) si cel care faciliteaza conectarea la un anumit calculator,
printr-un altul – TELNET.

World Wide Web-ul (WWW sau Web-ul) reprezinta un
concept relativ nou. Istoria a inceput in anul 1989 la CERN
(Organizatia Europeana Pentru Cercetari Nucleare) prin crearea unui
instrument ajutator menit sa foloseasca cercetatorilor pentru o
comunicare mai rapida si mai eficienta la nivel intern. Acesta a fost
apoi oferit intregii comunitati create prin Internet pentru a se putea
experimenta; si astfel a aparut World Wide Web, accesibil publicului
larg.

Acum, Web-ul este o colectie – intr-o permanenta largire din
punct de vedere cantitativ – de documente create de autori
independenti si depozitate in memoriile unor calculatoare puternice,
numite servere Web. WWW-ul este de fapt o biblioteca care asigura
si faciliteaza accesul publicului la o baza uriasa de informatii de
orice natura. Aceste documente sunt accesibile prin Internet pe baza
aplicatiilor software numite browser-e si a unor motoare de cautare
(search engine). Toate acestea nu sunt decat niste documente
electronice prin care se realizeaza comunicarea in Internet si
respectiv cautarea unui document care se gaseste pe Web.

Pentru Web sunt caracteristice link-urile care se realizeaza aici
la o scara mai mare, atat in cadrul documentului cat si intre
documente de acelasi tip. Aceste link-uri pe web sunt posibile
datorita limbajului–HTML (hypertext mark-up language).
WWW-ul este organizat sub forma unei biblioteci uriase, in
care se gasesc documente cu orice fel de informatii. Faptul ca aceste
informatii sunt conectate prin link-uri a facut ca accesul la ele sa se
faca intr-un mod rapid si mult mai simplu. Pentru ca utilizatorii
acestor informatii sa beneficieze de identificarea rapida a celor de
care au nevoie intr-un mod mai rapid, toate documentele publicate pe
Web au in oarecare masura o structura identica cu cele reale, iar in
plus mediul electronic pare mai familiar si mai usor de utilizat. Din
acest punct de vedere, exista doi termeni a caror acceptiune este
variata, si anume pagina si site de Web. Astfel, prezentarea unui
document simplu poarta numele de pagina (de) Web, dar, in cazul
documentelor a caror dimensiune depaseste o pagina, se foloseste
conceptul de site care inseamna in acelasi timp si o colectie de pagini
de Web (intre care exista legaturi) si o locatie – zona de memorie –
pe care o ocupa intr-un server.

Internetul reprezinta o retea de comunicatie - suportul
electronic, iar World Wide Web-ul constituie depozitul de
informatii create de catre public si accesibile lui prin Internet.


Factorii umani si Internetul
Marile descoperiri in domeniul psihologiei sunt fundamentate
teoretic prin cercetarea si observarea in timp a unor forme de viata
evoluate. S-au formulat ipoteze, s-au gasit raspunsuri, s-au analizat
situatii, iar rezultatele au fost extrapolate, adaptate si validate astfel
incat sa corespunda comportamentului uman si sa il justifice in cea
mai mare parte.

In comportamentul uman se identifica diferite nevoi si procese
de satisfacere a acestora, din care doua sunt de baza: procesul de
invatare si procesul de investigare a mediului inconjurator. Psihologii
au incercat sa accentueze prin cercetarile lor ideea conform careia
prin aceste doua procese se acopera nevoi fara de care un organism
evoluat nu poate supravietui: nevoia de cunoastere, nevoia de a fi
stimulat si cea de comunicare, intre care exista o relatie de
interdependenta.

Desi s-au facut multe descoperiri care merita luate in seama, o
intelegere clara a procesului de invatare lipseste, in parte datorita
faptului ca in aceste studii s-au folosit modele de invatare care au la
baza indeplinirea unei sarcini. Raspunsul la aceasta sarcina este un
comportament specific si are o finalitate caracteristica: de exemplu,
atingerea unui timp minim pentru gasirea iesirii dintr-un labirint. S-a
ajuns la concluzia ca toate organismele, pentru a putea invata, se
bazeaza pe repetitie. Aceste concluzii – acceptate pentru organisme
nu foarte evoluate (animale de laborator) – au fost extrapolate si apoi
validate si pentru fiintele umane. Ce nu s-a luat in calcul insa a fost
spontaneitatea organismelor si utilizarea acesteia in explorarea
mediului - de orice natura ar fi acesta – prin aceasta spontaneitate in
investigare constituindu-se o baza larga de cunostinte. Desi se poate
face o distinctie clara intre aceste procese, luarea in considerare a
ansamblului de elemente ce se interconditioneaza - nu se poate
invata fara o investigare prealabila, iar ˝invatarea˝ unui mediu duce la
investigarea altuia nou – este mult mai avantajoasa in scopul
prezentarii comportamentului uman din punctul de vedere al utilizarii
Internetului.

Comportamentul de investigare nu a putut fi clar definit, dar
nu este un comportament impus – deci care nu este constituit ca
raspuns la o nevoie psihologica traditionala (ca foamea sau setea) – si
are ca prim element constitutiv variatia stimulilor care actioneaza
asupra organismului. Acest comportament asigura organismului in
primul rand culegerea de informatii privind mediul in care traieste si
isi desfasoara activitatea – principiul de baza este acela ca, pentru a
putea supravietui intr-un anumit mediu, adaptarea la acesta trebuie sa
se faca rapid si pentru aceasta este nevoie de cat mai multe
informatii.

Pe baza elementelor prezentate mai sus, se poate face o
extrapolare a proceselor identificate intr-un mediu uzual (de viata,
activitate)la mediul pe care il constituie Internetul. In ultimii ani,
accesul la tehnologie si in special la computere a facut ca aceasta
culegere de informatii sa fie mai usoara si, in plus, prin Internet se
deschide accesul la o sursa nelimitata de stimuli.

Explorarea Internetului acopera toate nevoile pe care le
acopera si investigarea clasica a mediului:
1. serveste scopului primar de a varia stimulii curenti
2. este dependenta de nevoi fizice
3. permite tuturor sa obtina informatii
4. in Internet, granitele fizice nu mai exista, deci mediul care
poate fi investigat este nelimitat.

Explorarea Internetului este o experienta de invatare care
satisface nevoia de cunoastere a mediului, dar nu este singura
modalitate de a satisface aceasta nevoie, deoarece ˝in fond oamenii
au functionat foarte bine milenii intregi fara Internet, dar acesta
furnizeaza o modalitate noua si dinamica de a exprima nevoi naturale
si tendinta de expunere la informatii si noutate.

Functia cea mai importanta a acestei explorari este aceea de a
furniza subiectului informatii privitoare la mediul in care se gaseste,
dar de-a lungul timpului au fost identificate si altele:
-a permis organismelor sa identifice zonele cu resurse;
-a crescut abilitatea de a evita dusmanii;
-a condus la identificarea modificarilor aparute in mediu;
-ajuta la formarea unor harti cognitive;
-ajuta la formarea unor reprezentari interne ale mediului.

Procesul de invatare a fost definit ca o modificare relativ
permanenta sau de lunga durata a comportamentului ca urmare a
interactiunii cu mediul. Termenii relativ permanenta si de lunga
durata sunt utilizati datorita faptului ca modificarea comportamentala
continua si dupa ce procesul de invatare a fost incheiat, pentru ca,
dupa anumite perioade de neexpunere la mediu, sa apara procesul de
uitare.

Investigarea oricarui mediu – deci si a celui constituit de
Internet – presupune interactiunea cu acesta. S-a descoperit ca
raspunsul obtinut schimba comportamentul organismului intr-un mod
previzibil si nealeator. Astfel, cand un organism – utilizatorul
Internet-ului – se gaseste in contact cu un mediu nou sau cu o
portiune din mediu, necercetata inca – in acest caz un nou site de
Web – raspunsul este acela de investigare preventiva a acestuia. In
timp, apare obisnuinta, iar daca mediul nu sufera modificari, se
achizitioneaza suficiente informatii care au menirea sa faciliteze
interactiunile viitoare.

Dat fiind faptul ca Internetul este un mediu virtual nelimitat,
acest proces apare ca fiind continuu: se explica prin schimbarea
preferintelor utilizatorilor Internet-ului in ceea ce priveste cercetarea
unui site sau a altuia pentru a obtine informatiile dorite.
Fiecare individ este caracterizat de o nevoie de informare si
stimulare (in anumite conditii cunoasterea unui mediu nu mai ofera
stimuli si se instaleaza monotonia).
Cand nu se prelucreaza cantitatea
adecvata de informatii, apare o stare de dezechilibru care va trebui
rezolvata:
-in momentul in care cantitatea de informatii sau stimuli
este insuficienta, pentru a pastra echilibrul, apare
comportamentul de investigare;
-dimpotriva, cand cantitatea de informatii ce trebuie
prelucrata este prea mare, apare un comportament de
evitare.
Internetul ofera modalitati nelimitate de obtinere si prelucrare
a informatiilor de orice natura, dar acesta nu este decat unul din
modurile in care un individ poate atinge telul dorit si; in plus, nu se
poate comensura efectul general pe care il are asupra utilizatorilor,
dar este cert faptul ca, acum, nu se mai ˝pierde˝ timp pentru gasirea
informatiilor; ele doar se aduna si se interpreteaza.

Utilizatorii Web-ului
Daca World Wide Web-ul a aparut ca raspuns la anumite nevoi
general valabile, acum este greu de realizat o clasificare a
utilizatorilor Web-ului, datorita mediilor diferite in care traiesc
acestia, pregatirii, situatiei economice etc.

In general, se identifica doua grupuri care au legatura cu acest
mediu a caror existenta are sens numai in conditiile interdependentei
lor si unui feed-back continuu:
_ primul grup de utilizatori are in componenta pe toti cei
care creeaza documentele care alcatuiesc Web-ul (cei care
prelucreaza anumite date, transformandu-le in informatii)
adica:
-persoane fizice,
-institutii guvernamentale,
-institutii neguvernamentale,
-institutii de invatamant,
-diverse organizatii, firme etc.
_ al doilea grup il constituie utilizatorii propriu-zisi care au
ca scop gasirea unor informatii si care, in general, pot fi
considerati ca facand parte din aceleasi grupuri:
-utilizatorii dintr-un cadru organizat, institutii de stat,
private, institutii bancare, institutii comerciale, pentru
care accesul la Internet si la unele informatii din Web
au un rol vital in desfasurarea activitatii lor, mai ales
ca aceste doua tehnologii constituie si un mediu de
afaceri prielnic,
-utilizatorii care nu dispun de un computer personal si
care apeleaza la serviciile oferite de Internet-cafe-uri
pentru a putea comunica sau a obtine informatii,
-persoane din domeniul didactic si academic – pentru
cursuri de invatamant la distanta de ex.,
-persoane cu nevoi speciale al caror singur mod de
comunicare si contact cu cei din jur a ramas acest
instrument.
-persoane care utilizeaza Internetul in mod inconstient
prin intermediul echipamentelor ”inteligente“ conectate
la Internet – automobile, echipament domotic etc.
Din alt punct de vedere, si anume cel al cunostintelor
referitoare la WWW si Internet, se identifica trei tipuri de utilizatori:
-novicii
-cei de nivel mediu
-expertii

Un utilizator novice este cel care are foarte putine cunostinte
referitoare la modul in care functioneaza un site, Internetul sau
WWW –ul si va avea nevoie de un feed-back bine pus la punct pentru
a atinge chiar cele mai simple scopuri. La polul opus se gasesc
utilizatorii experti care sunt perfect acomodati cu acest mediu de
lucru si se adapteaza usor oricarui site. Cei mai multi utilizatori sunt
cei care au cunostinte medii in domeniu, care inteleg functionarea
Web-ului, dar eficienta lor in utilizarea acestui instrument nu este
maxima.

In crearea unui site trebuie sa se tina seama de asemenea
aspecte; in acest sens, trebuie pus accentul pe site-urile de web
adaptive care sa raspunda atat cerintelor novicilor cat si ale
expertilor.

Un alt element caracteristic utilizatorilor Web-ului este grupa
de varsta din care fac parte, ca si sexul, acestea influentand durata de
timp petrecut pe Internet.
O cercetare privind informatiile ce sunt cautate in comertul
online ce a fost efectuata pe un grup de utilizatori danezi a surprins
urmatoarele aspecte:
50,2% cautau informatii detaliate privind produsul
37,1% doreau comparatii privind preturile
12,7% considerau foarte importante detaliile despre vanzator
Aceste date indica un interes mai scazut in achizitionarea
efectiva de produse – doar 12,7 % doresc informatii detaliate despre
vanzator, atentia fiind concentrata mai mult asupra descrierii
diferitelor produse si asupra preturilor.
Castigarea increderii depinde de mai multi factori, cercetarile
efectuate de Studio Archetype/Sapient5 and Cheskin Research avand
ca rezultat recunoasterea a sase foarte importanti, si anume:
-logo-uri ale companiilor de incredere ce autorizeaza
tranzactiile pe site-ul respectiv (de exemplu Visa Card)
-marca
-navigarea simpla
5 www.wcp.oclc.org
-indicatiile complete privind modul de desfasurare a
tranzactiei, precum si informatii detaliate privind modul
de despagubire a eventualilor clienti nesatisfacuti
-prezentarea – designul ce confera intreprinderii o imagine
de profesionalism, iar produselor o inalta calitate
-tehnologia
Cercetarile efectuate arata ca cele mai cumparate produse
direct prin comertul electronic sunt cartile si CD-urile, urmate de
produsele electronice si serviciile turistice. Totusi preferintele pentru
produsele achizitionate on-line difera de la regiune la regiune. Spre
exemplu, printre produsele comandate online in general de catre
americani se numara si hainele, in tari ca Franta si Italia aceste
produse fiind achizitionate din magazinele clasice.

Cercetarile cu privire la comertul electronic efectuate de
Forrester Resarch6 arata ca in SUA 2004 numarul celor ce au
cumparat online a crescut cu 11 milioane fata de anul precedent,
estimandu-se aproximativ 38 miliarde USD venituri rezultate din
distributia electronica a produselor si serviciilor. De asemenea,
previziunile facute de Boston Consulting Group arata o crestere a
cumparaturilor online, estimarile fiind insa mult mai mari – 61
miliarde USD.

Analizand evolutia in timp a veniturilor generate de comertul electronic si
cea a veniturilor obtinute din publicitatea online, se observa o corelatie
puternica intre acestea, ritmurile de crestere ale acestora fiind exponentiale.
De altfel, explicatia este perfect logica, intrucat piata electronica ramane o
piata ce are o cerere si o oferta. Fara o promovare puternica a produselor,
comertul nu se poate dezvolta, si cu cat acesta ia o mai mare amploare,
competitia intre ofertanti creste. Rezulta astfel o mai mare concentrare a
eforturilor in promovarea produselor care se concretizeaza in cheltuieli mai
mari cu publicitatea.

Desi s-a presupus intotdeauna ca cei care utilizeaza si care
beneficiaza de ultimele descoperiri in domeniul tehnologic sunt
persoane capabile, exista si alte grupuri pentru care este poate la fel
de important accesul la alte medii decat cel obisnuit (zilnic) si poate
si mai importanta comunicarea, si anume cei cu nevoi speciale, cu
limitari fizice sau senzoriale carora aceste limitari le creeaza
dificultati in interactionarea cu elementele traditionale ale unui
sistem de aceasta natura: monitor, mouse, tastatura.

In ultimii ani, accesul la informatie, la comunicarea
on-line si interactiunea cu sistemele complexe sunt posibile si pentru
utilizatorii care nu se pot misca, nu pot auzi, vorbi sau nu pot vedea,
prin tehnologii adaptate fiecarui handicap.
Cauta