Lectia de machiaj
Istoria cosmeticii

Pamantul este un imens laborator botanic care dezvaluie proprietati ale plantelor nebanuite si care constituie baza cosmeticii moderne.
De la padurile amazoniene pana la podisurile chineze, calatorind de-a lungul celor cinci continente, descoperim formule milenare extrase din plante si arbori cu proprietati curative.

Europa
Intr-un orasel din Pirinei, numit Cauterets, exista un izvor termal renumit datorita rezultatelor uimitoare in tratamentele dermice. Apa acestui izvor este bogata in sulf, saruri minerale, siliciu si magneziu, elemente cu excelente proprietati antimicrobiene. Aceata purifica epiderma, vindeca acneea si echilibreaza functiile celulelor cutanate. Firme prestigioase din industria cosmetica au dezvoltat linii de produse pentru tenurile grase care contin apa de Cauterets.

De-a lungul coastei Bretaniei, in nordul Frantei, sunt reunite mai multe clase de alge foarte apreciate in cosmetica. Una dintre acestea este alga roz, cunoscuta si sub denumirea de Coralline oficinalis si care este folosita ca ingredient cosmetic pentru eliminarea semnelor de oboseala ale pielii si pentru contracararea semnelor imbatranirii tenului. O serie de laboratoare de cercetare, realizeaza produse cosmetice folosind in formulele lor molecule obtinute din aceste alge.
Mirtul este originar din Grecia. Macedonenii faceau din florile lui o apa aromata cunoscuta sub denumirea de Apa Ingerilor a carei principala calitate era catifelarea pielii. In zilele noastre laboratoare cosmetice renumite folosesc florile de mirt pentru proprietatile lor antiseptice si dezinfectante, mai ales pentru realizarea produselor care sa inchida canalele sebacee.


Africa
De secole femeile marocane isi aplica pe piele un ulei extras din fructele copacului numit argan (Argania spinosa), foarte bogate in acid oleic. Companiile cosmetice franceze au elaborat linii de produse care incetinesc procesul de imbatranire a pielii, bazate pe uleiul de argan (datorita actiunii de combatere a radicalilor liberi).
Insula Madagascar este un adevarat paradis botanic cu peste 12.000 de specii de plante. Cea care a atras insa cel mai mult atentia este brebenacul (Vinca difformis) pentru cele peste 50 de molecule continute care protejeaza planta de insecte, animale, sau daunatori. Populatia nativa foloseste sucul radacinii acestei plante ca antibacterian ocular, iar laboratoarele cosmetice folosesc semintele in produsele cosmetice pentru reinnoirea celulara.
Limba mielului (Borago officinalis) este o planta originara din Africa Centrala din a carui radacini se faceau diferite feluri de mancare cu legume uscate dar si infuzii cu efect diuretic. Mai mult, din florile acestei plante, a fost extras un ulei pe care l-a descoperit industria cosmetica moderna, si care este foarte bogat in acizi grasi esentiali, indispensabili pentru organismul uman. Acest ulei are un efect antirid, creste elasticitatea pielii si imbunatateste tonusul dermei. Acest ulei este folosit ca ingredient principal in produsele destinate tenurilor mature.


America
De origine mexicana, arborele de mimoza (Mimosa tenuiflora) se aseamana foarte mult cu salcamul. Folosit de populatia civilizatiei maya in diverse unguente, a fost o adevarata revelatie in timpul cutremurului din 1805: pudra obtinuta din scoarta, aplicata pe arsuri, calma durerea si accelera refacerea epidermei, fara ca in urma vindecarii sa ramana cicatrici.
In exuberanta flora amazoniana, dintr-un mic bob oleaginos, creste o planta mare si viguroasa precum palmierul. Analizandu-i capacitatea exrtaordinara de crestere si reproducere, specialistii unei importante firme frantuzesti au extras din aceasta planta un element cu o mare putere de regenerare.
Industria cosmetica moderna foloseste un ulei extras din samburii unui arbust numit kerria care creste in sudul continentului american. Acest ulei este foarte bogat in acizi grasi esentiali, cu o mare putere antiinflamatoare si de vindecare, de aceea se gaseste in componenta multor produse destinate tenului uscat sau sensibil.


Asia

Marea Moarta a fost intotdeauna o resursa nesecata de saruri si minerale ale caror proprietati le-au recomandat cu succes atat in medicina, cat si in cosmetica. In prezent, mai multe firme din industria cosmetica au elaborat produse a caror formule sunt bazate pe saruri si argila din Marea Moarta, datorita proprietatilor mineralizante ale calciului, fierului, zincului si potasiului existente in apa.
Cultura milenara chineza a dezvaluit cosmeticii moderne o rezerva inepuizabila de ingrediente.

Ginkgo biloba. Este un arbore care a supravietuit din flora preistorica. Considerat de chinezi arborele sacru, a fost folosit de secole ca un elixir al tineretii. Pe langa efectul de intinerire, favorizeaza circulatia sangelui, elimina toxinele din corp si protejeaza membrana celulara. Este folosit mai ales in produsele pentru ingrijirea zonei ochilor.
Iarba de roua (Cyanotis arachnoides). Aceasta planta a fost folosita in China imperiala pentru a trata infectiile reumatice. Laboratoare prestigioase au cercetat proprietatile acestei plante si au descoperit calitati surprinzatoare: regleaza mecanismul hidratarii epidermei si favorizeaza coeziunea dintre celule si stratul cornos.
Ginseng. Radacinile acestei plante au fost recunoscute inca din antichitate ca fiind "radacinile vietii lungi". Are efecte stimulatoare, iar extractul de ginseng este folosit in cosmetica datorita efectelor tonice si revigorante si de accelerare a procesul de restructurare celulara.
Ceaiul verde. Bogat in vitamine si minerale, are o mare putere antioxidanta si de revigorare, si de aceea este folosit in foarte multe game de produse cosmetice.

Oceania
Civilizatiile
primitive foloseau uleiul de arbore de ceai pentru a vindeca arsurile si pentru curatarea ranilor. In industria cosmetica moderna este un ingredient esential al samponului destinat parului sensibil.
In Polinesia, locuitorii acestei insule paradisiace sunt imuni la soare. Secretul este ca ei se ung din cap pana in picioare cu ulei Monoi (Monoi de Tahiti), facut chiar de ei dupa o reteta simpla, prin macerarea florilor de tiare in ulei de cocos, pana cand uleiul devine parfumat. Acest ulei este folosit ca baza a liniilor de produse pentru protectia solara.



Istoria machiajului
Din cele mai vechi timpuri, cosmeticele au avut un rol deosebit de important in transfigurarea femeii. Aplicarea atenta a machiajului pe fata unei femei poate deveni astfel intalnirea dintre ceea ce este femeia si idealul ce si-l doreste in legatura cu persoana sa. Un "chip nou" poate conferi o mare incredere in sine, si in acelasi timp poate fi o experienta stimulatoare pentru iubit.

Utilizarea machiajului a fost folosita pentru trezirea si stimularea anumitor sentimente si calitati, atat in persoana care priveste, cat si in cea care este machiata intr-un anumit fel.

Machiajul face femeia sa se simta completa. Chiar si infatisarea cea mai naturala este cultivata deseori cu osteneala.

Importanta cosmeticelor in zilele noastre poate fi masurata prin vanzarile enorme ale acestor produse, chiar si in zonele globului ce sunt considerate sarace.

Traditii in arta machiajului

In toate culturile, cosmeticele au ajutat la infrumusetarea chipului si au transformat adeseori un chip comun intr-o infatisare deosebita.


In China, femeile obisnuiau sa isi faca un semn rosu in mijlocul fruntii. O practic asemanatoare mai exista inca in India si in Nepal, unde aceasta semnifica o angrenare in viata spirituala sau religioasa.

In Egipt, femeile, dupa anumite bai parfumate, isi acopereau corpul cu farduri, apoi realizau machiajul fetei, un machiaj dificil, meticulos si cu mixturi complicate, cum ar fi faimosul "kohl" pentru inviorarea ochilor. Rujurile sub forma creioanelor, serveau la accentuarea stralucirii buzelor. De asemenea, anumite produse pentru mestecat intretineau gingiile roze si tari. Pentru obraji se foloseau diferite pudre si farduri pe baza de cinabru. Parul era pieptanat, impletit si parfumat.

Nobilimea asiriana folosea cantitati foarte mari de parfumuri si produse cosmetice. Cuvantul arab, care a supravietuit pana in zilele noastre, pentru fardul de ochi (khol sau kohol), inseamna liniste, calm. La inceput egiptenii se serveau numai de sulfura de plumb, careia ii dadusera denumirea de kohol (kohl), apoi, cand au inceput sa foloseasca oxigenul de magneziu, i-au dat aceeasi denumire.

Pentru machiajul ochilor se foloseau doua culori, si anume negrul (kohl) pentru pleoapa superioara si verdele malahit pentru cea inferioara. Femeile din antichitate aveau o stralucire deosebita a ochilor aplicand un bastonas inmuiat in khol direct pe pupila.

Pentru a fi cat mai atragatoare si incitante, femeile isi colorau in rosu corai varful degetelor palmelor, degetelor de la picioare, calcaiele si uneori chiar si sfarcurile. Ele realizau aceasta cu ajutorul sucului de "kufra". Aceasta planta, cunoscuta sub numele de henna, era mult apreciata datorita florilor sale mici si a delicate si a unui parfum deosebit. Florile aveau forma de stele si cresteau in buchete, avand un suc rosu-inchis, provenind din frunze si tulpina. Timp de secole, femeile din intregul Orient au purtat aceste flori in par, au strivit frunzele, le-au pulverizat si le-au amestecat cu cateshu (vopsea extrasa dintr-un copac indian) pentru obtinerea colorantului necesar. Chiar si in zilele noastre, henna este folosit de multe femei, in special pentru vopsirea parului.

In Grecia
, femeile au folosit carbonatul bazic de plumb pentru a-si albi fata. Aceasta substanta a ramas populara timp de secole. Datorita actiunii sale toxice, aceasta substanta putea provoca chiar moartea celor care o foloseau.

In Italia si mai ales in Roma, folosirea alifiilor si a fardurilor a fost foarte raspandita. In numeroase pravalii de specialitate se vindeau diferite produse de parfumerie. Ovidiu, in "Ars amandi" ("Arta iubirii"), a descris folosirea unor preparate cosmetice. El a publicat si un cod al cochetariei - "Cosmeticele lui Ovidiu", acesta fiind un vechi formular de retete cosmetice.

Medicul imparatului Traian a publicat si el un formular de cosmetica, reproducand in parte retetele reginei Cleopatra. Aceasta lucrare s-a pierdut in timp, dar partile ei principale au fost reproduse de catre medicul roman Galenus, intemeiatorul galenicei, arta si stiinta prepararii medicamentelor. Parfumurile si produsele cosmetice s-au bucurat in tot imperiul roman de o mare cautare.

Cruciatii au fost cei care au adus din Rasarit, printre altele, si diferite produse cosmetice, generalizandu-se astfel folosirea lor in toata crestinatatea.

Din 1600, stiinta cosmetica a fost raspandita intre diferite grupuri: alchimisti, barbieri, farmacisti, coafori, cameristi si chiar doamne nobile.

In zilele noastre datorita marilor descoperiri ale chimiei moderne, industria parfumurilor si apoi cea a produselor cosmetice au fost revolutionate.

Cauta