Referate chimie
          Plumbul Nivel: liceu


Caractere generale

Plumbul este un element cu caracter metalic din grupa a IV-a si are pe ultimul strat, patru electroni de valenta, pe care ii cedeaza partial sau total cu formarea ionilor pozitivi in treptele de valenta II si IV.

Electrovalenta maxima este egala cu nimarul grupei.

Caracterul electropozitiv creste in grupa: staniul este stabil in aer, in timp ce plumbul se acopera cu un strat de oxid care, la temperatura obisnuita , il apara de oxidare mai departe.

In natura se gaseste sub forma de compusi: sulfura de plumb PbS (galena), carbonaat de plumb PbCO3 (ceruzita).

Proprietati fizice

Duritatea scade de la staniu la plumb (ultimul poate fi zgariat cu unghia). Ambele se pot lamina in foi subtiri.

Formeaza usor aliaje intre ele, cat si cu celelalte elemente. Bronzurile, aliajele tipografice, aliajele de lipit, aliajele usor fuzibile au o importanta deosebita in tehnica.

Proprietati chimice

La temperatura obisnuita plumbul este foarte stabil sub forma de compusi ca Pb2+. Sarurile de plumb sunt oxidanti foarte puternici si stau la baza functionarii acumulatorilor cu plumb.

Alte proprietati ale plumbului:

* plumbul arde in aer cu formare do oxid;

* plumbul se combina cu halogenii cu formarea tetrahalogenurilor si fiind instabila se descompune;

* hidracizii si acidul sulfuric diluat si acidul azotic concentrat ataca plumbul numai la suprafata cu formarea sarurilor PbCl2, PbSO4 si Pb(NO3)2 insolubile care apara metalul de actiunea ulterioara a acidului;

* acidul sulfuric concentrat dizolva plumbul transformandu-l in sulfat acid de plumb solubil;

* acidul azotic diluat dizolva plumbul complet deoarece azotatul de plumb format este solubil in acid azotic diluat;

* este atacat de baze tari (solutii concentrate de KOH, NaOH) cu degajare de hidrogen.

Rolul biologic al plumbului

Stratul de carbonat de plumb insolubil, format prin actiunea dioxidului de carbon continut (dizlovat) in apa asupra plumbului, apara metalul de actiunea ulterioara.

In consecinta, apele potabile cu un continut normal (scazut) de dioxid de carbon pot trece prin conducte de plumb fara a exista pericolul intoxicarii cu plumb.

Apele bogate in dioxid de carbon dizolva stratul de carbonat de plumb de la suprafata conductei prin formarea carbonatului de acid de plumb Pb(HCO3)2 solubil.

Astfel conductele de plumb se corodeaza, iar apa devine toxica, deoarece, in apa, carbonatul acid de plumb este prezent sub forma ionilor Pb2+ (deosebit de toxici) si 2HCO3-.

Intoxicatiile cu plumb sunt foarte periculoase. Azi conductele de apa se confectioneaza din materiale plastice. Intoxicatiile cu plumb (saturnism) pot fi intalnite si la muncitorii tipografi, care lucreaza cu aliaje pe baza de plumb. Dar procedeele moderne de culegere si de tiparire elimina din ce in ce mai mult si aceasta ramura industriala pericolul intoxicarii cu plumb, literele neamifiind turnate din aliaje pe baza de plumb.

Picturile cu alb de plumb depreciat se regenereaza prin spalare cu apa oxigenata, care transforma sulfura de plumb PbS neagra in sulfat de plumb PbSO4 alb. Staniul, Sn

Caractere generale

Staniul este un element cu caracter metalic din grupa a IV-a si are pe ultimul strat, patru electroni de valenta, pe care ii cedeaza partial sau total cu formarea ionilor pozitivi in treptele de valenta II si IV.

Electrovalenta maxima este egala cu numarul grupei.

Caracterul electropozitiv creste in grupa: staniul este stabil in aer, in timp ce plumbul se acopera cu un strat de oxid care, la temperatura obisnuita , il apara de oxidare mai departe.

In natura se gaseste sub forma de compusi: oxid de staniu SnO2 (casiterita).

Proprietati fizice

Duritatea scade de la staniu la plumb (ultimul poate fi zgariat cu unghia). Ambele se pot lamina in foi subtiri.

ormeaza usor aliaje intre ele, cat si cu celelalte elemente. Bronzurile, aliajele tipografice, aliajele de lipit, aliajele usor fuzibile au o importanta deosebita in tehnica.

Proprietati chimice

La temperatura obisnuita staniul este foarte stabil sub forma de compusi ca Sn4+. Sarurile de staniu, Sn(II), sunt folosite ca reducatori in chimia analitica.

Alte proprietati ale staniului:

* staniul arde in aer cu formare do oxid;

* staniul se combina cu halogenii cu formarea tetrahalogenurilor si fiind instabila se descompune;

* hidracizii si acidul sulfuric concentrat dizolva staniul cu formarea sarurilor respective si degajare de hidrogen;

* acidul azotic concentrat ataca staniul trransformandu-l total intr-un precipitat lab de oxid de staniu hidratat;

* este atacat de baze tari (solutii concentrate de KOH, NaOH) cu degajare de hidrogen.

Bibliografie: “Uzina Terra” , Aurel Lecca Referat realizat de Ignat Cosmin Cls a IX-a A
Cauta