Referate economie
          Bursa de valori - cotarea unei societati la bursa Nivel: liceu


Preview referat
1. Definire

Bursa de valori este una din cele mai importante institutii ale economiei de piata, un segment al pietei financiare, o piata secundara organizata, transparenta si supravegheata, pe care se incheie tranzactii referitoare la valori mobiliare, derivate ale acestora, bani.
Valorile mobiliare (titlurile financiare) care constituie obiectul principal al contractelor ce se incheie la bursa de valori reprezinta economii financiare, disponibilitati neutilizate ce sunt redirijate in procesul negocierilor catre cele mai productive activitati economice. Bursa de valori apare ca un regulator al fluxurilor financiare, un stimulator si diversificator al productiei rentabile, precum si un detector al productiei nerentabile.
Indiferent de forma ei juridica, care poate fi de drept public sau de drept privat, bursa de valori functioneaza sub controlul si supravegherea guvernului. Pe plan international, in cele mai multe state functioneaza burse de drept privat ca societati pe actiuni. Bursele de drept public sunt administratii ale statului cu caracter nelucrativ. Bursa de valori infiintata in Romania in 1994 este o institutie de drept public.

2. Obiectul bursei de valori

La bursa de valori se negociaza:
a) Valori mobiliare (titluri financiare): actiuni, obligatiuni, bonuri si bilete de tezaur, titluri de renta, etc.
b) Valute selective.
c) Produse bursiere derivate: contracte futures, optiuni pe marfa, optiuni pe titluri financiare, optiuni pe valute, optiuni pe indici de bursa, optiuni pe rata dobanzii, etc.
Exista burse la care obiectul principal al negocierilor il constituie actiunile. Aceste burse se mai numesc si burse de actiuni. Unele burse de valori au ca obiect de activitate tranzactionarea valorilor mobiliare pe plan local si acestea sunt burse locale, necaracteristice in comertul bursier international, altele au un obiect extins la un numar mare de valori mobiliare admise la cotare, indiferent de tara emitenta. Acestea sunt burse caracteristice, de reputatie internationala, detinand un rol conducator in tranzactiile bursiere generale.

3. Conditiile esentiale pentru infiintarea unei burse de valori

Pentru fondarea unei burse de valori sunt necesare trei conditii:
a) existenta in zona respectiva sau in apropiere a unor societati anonime de mare anvergura;
b) difuzarea actiunilor si a obligatiunilor emise de societatile anonime respective la un numar mare de actionari;
c) reglementarea judicioasa a activitatii tranzactionale prin norme legislative imperative cu privire la codul de conduita, limita participarilor, modul de desfasurare a negocierilor, etc.

4. Scopul esential al bursei de valori

Bursa de valori are rolul principal de a facilita acumularea fondurilor necesare finantarii activitatii economice si de a dirija fluxul fondurilor acumulate spre ramurile economice cele mai rentabile. Ea isi indeplineste acest rol mai ales prin operatiunile de vanzare si cumparare de actiuni si obligatiuni emise de societatile pe actiuni. Cei care doresc sa devina proprietari si sa participe nelimitat la riscuri si beneflcii cumpara actiuni simple, cei care nu doresc sa-si asume riscuri si beneficii nelimitate cumpara actiuni preferentiale cu un venit fix si cu un risc minimal, iar cei care nu doresc sa devina proprietari ci numai creditori, micsorandu-si riscul la maximum, cumpara obligatiuni cu un venit fix exprimat procentual si denumit cupon.
Ordinea in care societatea emitenta distribuie beneficiile: banii rezultaiti din vanzarea celor trei feluri de efecte financiare sunt utilizali de societatea emitenta pentru investitii productive, cumparari de materii prime si materiale, angajarea fortei de munca, plata gestiunii economice etc. In conditiile in care activitatea economica se desfasoara normal, rezulta venituri totale care se diminueaza cu costurile de lucru (in care intra si rambursarea datoriilor) si se obtine profitul de lucru. Distribuirea profitului de lucru se inscrie in urmatoarea ordine de prioritati:
- se platesc cupoanele la obligaliuni;
- din ce ramane se platesc impozitele pe venit sau pe cifra de afaceri;
- profitul ramas se numeste net si se imparte intre coproprietari, respectiv intre detinatorii de actiuni.
Si repartizarea profitului net urmeaza o ordine de prioritati:
- se platesc mai intai veniturile la actiunile preferentiale;
- restul se imparte in doua: pentru plata dividendelor la actiunile simple si pentru constituirea cotelor de rezerva in vederea noilor investitii (sau conform statutului).


5. Clasificarea burselor de valori

Din punct de vedere juridic se disting:

a) Bursa de valori oficiala este piata la care se negociaza valorile mobiliare admise la cotare. Operatiunile se desfasoara intr-un spatiu special amenajat conform unui regulament de functionare. Tranzactiile sunt centralizate si accesibile informarii continue a clientilor. Operatiunile se desfasoara cu exclusivitate in cadrul unui mecanism, folosindu-se un personal specializat in negocierea tranzactiilor si un personal tehnic care se ocupa de pregatirea negocierilor, evidenta contractelor si urmarirea realizarii lor. Accesul in bursa este restrictiv.
Bursa de valori oficiala poate fi:
- bursa clasica
- bursa moderna.
La bursele de valori clasice se formeaza un curs unic, centralizat, intrucat procesul negocierilor este supus regulamentului de functionare, adica este dirijat si supravegheat, preturile fonnandu-se pe baza de licitatie publica.
La bursele de valori moderne, procesele de negociere sunt automatizate, pe baza de mijloace electronice si computere, in exclusivitate sau in combinatie cu mijloace clasice.

b) Bursa de valori neoficiala este o bursa cu un acces mai putin restrictiv. Pe aceasta piata se negociaza valorile mobiliare neinscrise la cotarea oficiala. Este vorba de societati mici si mijlocii care doresc sa obtina fonduri pentru dezvoltare dar nu pot indeplini conditiile severe de admitere la piata oficiala.
Pe langa acestea, la Bursa neoficiala mai apar:
- societatile radiate de la cotatia oficiala;
- societatile in dificultate, cum sunt cele in curs de dizolvare si lichidare etc.

c) Piata la ghiseu (OTC - Over The Counter) este piata organizata direct intre operatori, in afara burselor organizate si care se deruleaza printr-o retea de telecomunicatii. Pe aceasta piata se pot vinde si cumpara valori mobiliare in cantitati oricat de mici si nu numai pachete de actiuni care sa aiba la baza o unitate de masura. Preturile, desi se formeaza pe baza cursurilor cotate la Bursa oficiala, sunt diferite, variind de la o firma la alta.
Din punct de vedere al modului de negociere se disting:
a) Piata cu amanuntul, la aceasta se incheie tranzactii de valori mobiliare exprimate in una sau mai multe unitati de masura, stabilite prin regulament.
b) Piata en-gros sau cu toptanul, obiectul il constituie marile tranzactii, negocierile de blocuri de valori mobiliare, care presupun intermediari puternici, detinatori de importante stocuri de valori mobiliare, in lipsa de cumparatori semnificativi.

Din punct de vedere al termenelor de livrare a valorilor mobiliare se disting:
a) Piata la disponibil (la vedere) denumita si piata „spot". Este piata pe care se incheie tranzactii cu livrarea imediata (tehnic, in cateva zile de la incheiere), cu reglarea imediata, dupa caz;
b) Piata la termen este cunoscuta si sub denumirea de piata „futures". Pe aceasta piata se incheie contracte cu livrarea sau reglarea la termen, dupa caz. Ca forma speciala a pietei la termen este si piata cu reglementare lunara.

6. Supravegherea si controlul negocierilor la bursa de valori
Se are in vedere controlul si supravegherea pietei bursiere in scopul ocrotirii intereselor investitorilor; se realizeaza prin impunerea de catre puterea de guvernamant a unor norme de informare a publicului si a unor norme care sa stea la baza activitatii profesionale a agentiilor de brokeraj si a societatilor financiare.
Sunt de remarcat urmatoarele atributii ale controlului guvernamental:
- Inregistrarea agentilor bursieri si autorizarea lor;
- Limitarea volumului de tranzactii pe agent si unitate de timp;
- Controlul sumelor constituite in depozit;
- Asigurarea concurentei loiale printr-o permanenta supraveghere;
- Emiterea de autotizatii pentru dobandirea calitatii de membru al bursei sau al Casei de compensatie.

COTAREA UNEI SOCIETATI PE ACTIUNI LA BURSA DE VALORI

Intr-o economie de piata o societate pe actiuni devine importanta numai daca actiunile si obligatiunile ei sunt admise sa fie cotate la bursa.
Problema care se pune nu este aceea a mobilului economic care determina o societate pe actiuni sa se introduca in bursa, ci a posibilitatii intrunirii unor conditii impuse de legislatia nationala spre a putea ca actiunile si obligatiunile emise pe piata primara sa poata fi vandute si cumparate la bursa.

A. METODE DE COTARE

Actiunile si obligatiunile emise de societatea pe actiuni (societatea de capitaluri) pot fi cotate la bursa de valori in doua situatii distincte, carora le corespund doua metode diferite:
? Cotarea actiunilor si obligatiunilor existente;
? Cotarea unor noi emisiuni de actiuni si obligatiuni.

B. MOTIVARE

a) Prin Cotarea la bursa, societatea comerciala poate sa-si mareasca capitalul aditional pe termen lung.
Orice societate care necesita o finantare pe termen lung poate sa o faca in doua moduri:
- prin autofinantare (din profitul retinut);
- prin finantare exterioara societatii.
Finantarea exterioara clasica poate consta in:
- imprumuturi bancare;
- subventii de la stat etc.
Societatea cotata la bursa beneficiaza de un circuit financiar suplimentar. Sursa potentiala de finantare este enorma, fiind constituita din marele public investitor. Autonomia financiara a societatii este astfel considerabil mai mare decat cea a unei intreprinderi similare, necotate.
b) Pentru societate este mai putin oneros sa-si sporeasca potentialul financiar pe calea valorificarii la bursa a actiunilor, decat pe calea imprumuturilor. c) Prezenta la bursa a societatii ii imbunatateste imaginea fata de creditorii potentiali. d) Prin Cotarea la bursa creste notorietatea publica a societatii producatoare in cauza, fapt ce ii inlesneste desfacerea productiei. e) Potentialul societatii se confrunta cu potentialul altor societati cotate la bursa, astfel incat valoarea actiunilor este determinata de cererea si oferta pietei si nu de judecata subiectiva a unor consultanti in materie. Societatea cotata la bursa isi cunoaste in permanenta valoarea reala atribuita de piata bursiera. f) Din necesitati de lichiditate, detinatorii de actiuni sau de obligatiuni simt nevoia unei piete organizate (bursa), unde sa le transfonne in bani lichizi.
g) Detinatorii de actiuni sau obligatiuni doresc accesul la o piala organizata unde sa le poata comercializa cu profit sau unde sa aiba posibilitatea retragerii banilor investiti spre a-i plasa in investitii din sectoare economice mai rentabile.
h) Prin Cotarea la bursa, schema de atragere a angajalilor societatii, cu deosebire a muncitorilor, pentru cumpararea de actiuni si obligatiuni ale societatii in care lucreaza, devine mai atractiva, titlurile respective sunt producatoare de venituri suplimentare iar pe de alta parte pot fi transformate in bani lichizi, in orice moment dorit.
i) Cotarea la bursa inlesneste privatizarea societatilor de stat.
j) Prin Cotarea la bursa statul poate usor sa cumpere actiuni si sa le distribuie muncitorilor in procesul de ocrotire si democratizare a capitalului.

Cotarea la bursa implica si o serie de dezavantaje:
a) Societatea cotata trebuie sa furnizeze publicului si specialistilor bursieri numeroase informalii economice ,si financiare. Ea trebuie sa explice public modul in care isi gestioneaza afacerile. In multe tari, societatile cotare trebuie sa-si prevada anumite provizioane financiare suplimentare.
b) Exista riscul ca investitori nedoriti sa preia in mod treptat controlul societatii pe calea achizitiei de actiuni emise la bursa sau societatea sa faca obiectul unor tentative ostile de achizitie.

C. LISTAREA LA BURSA

Nu orice societate poate sa adere pentru a-i fi cotare la bursa actiunile si obligatiunile, ci numai aceea care intruneste anumite conditii, cerute de legislatia nationala in materie. Se impune o listare a societatilor ce pot fi admise pentru cotare. Listarea se face pe baza unui regulament acceptat de consiliul fiecarei burse.
In regulamentul de admitere a actiunilor si obligatiunilor la cotare sunt stipulate conditiile ce trebuie indeplinite de societatile solicitante spre a fi admise pentru cotare, continutul cererii pentru listare si modalitatea de vanzare a actiunilor si obligatiunilor.
1. Conditiile de indeplinit

a) Valoarea probabila de piata a titlurilor pentru care se doreste Cotarea trebuie sa fie egala sau superioara valorii impuse de lege. Se subliniaza faptul ca emisiunile ulterioare de actiuni, dintr-o clasa deja cotata, nu se mai supun acestor limite.
b) Titlurile trebuie sa fie liber transferabile, adica degrevate de orice garantie reala sau poprire legala.
c) Societatea trebuie sa fi publicat bilanturile si conturile de profit si pierdere pe ultimii cinci ani premergatori cererii pentru cotare.
d) Cel putin 25% din fiecare clasa de actiuni trebuie sa fie detinuta de public alcatuit din persoane neasociate cu directorii sau cu actionarii majoritari.
e) Solicitantii trebuie sa publice un document (este un document care sa demonstreze bonitatea societatii) care sa contina informatii despre titlurile pe care le-au emis si cele pe care sunt gata sa le emita. Acesta este folosit ca baza pentru admiterea la cotare. Se cere publicarea lui si pentru emisiuni ulterioare, cu anumite modificari specifice, indeplinind functia de prospect pentru subscriptia publica.
f) De regula, actiunile dintr-o noua emisie trebuie sa se ofere de catre societatea emitenta cu precadere actionarilor existenti, participanti la capitalul sau social, daca nu s-a hotarat de actionari ca noua emisie sa se faca in alte scopuri specifice (pentru atragerea unui numar mare de actionari in afara celor existenti).
g) Societatea trebuie sa-si informeze actionarii in scopul ocrotirii intereselor acestora.
Sunt de remarcat:
- lansarea, periodic, de anunturi publicitare;
- publicarea anuala a situatiei conturilor contabile;
- prezentarea de rapoarte de analiza economica la jumatatea anului;
- intocmirea unui raport preliminar cu privire la profitul preconizat pe anul financiar si la investitii, amplasamente, conventii incheiate, diverse reglementari de insemnatate majora;
- prezentarea de informatii cu privire la schimbarile in structura comitetului director si in general in structura aparatului de conducere de baza;
- comunicari cu detinatorii de titluri.
Fiecare solicitant pentru cotarea la bursa trebuie sa numeasca un membru al bursei ca garant al cererii de cotare, care sa poata furniza toate informatiile cerute de departamentul pentru cotatii al bursei.

2. Continutul cererii pentru listare in cazul unei noi emisiuni de titluri financiare
• persoanele participante:
- emitentul;
- persoanele responsabile pentru publicarea prospectului de emisie;
- auditorii si consultantii;
• titlurile noi pentru care se cere cotarea;
• infotmatii generale despre emitent si capitalul sau; • activitatile emitentului;
• infotmatii financiare privind emitentul; • managementul societatii solicitante;
• dezvoltarea recenta a societatii si perspectiva dezvoltarii;
• informatii aditionale privind instrumentele de datorii ale societatii, precum:
- obligatiuni de stat,
- titluri de renta,
- bonuri sau obligatiuni de tezaur, etc.
Organele guvernamentale de supraveghere si control urmaresc sa nu fie lansate simultan mai multe emisiuni mari spre a nu tulbura piata cu supraoferte si sa nu fie prea multe emisiuni neconsumate.

3. Modalitatea de vanzare a titlurilor in cazul unei noi emisii ale carei titluri urmeaza sa fie prezentate pentru cotare oficiala

Oferta publica se face in scopul maririi bazei de proprietate si crearii pietei, pe baza de prospect de emisie. Prospectul se publica in doua ziare de importanta nationala, o data cu cererea de cotare. Prima oferta publica de actiuni ale unei firme se mai numeste si oferta publica initiala. Emisia se face printr-o societate financiara intennediara (sponsor), de regula o banca de investitii. Banca, in scopul exercitarii functiei de emisie in conditii optime:
- se familiarizeaza cu operatiunile societatii emitente;
- sfatuieste societatea emitenta ce metode optime de emisie sa fie aplicate;
- coordoneaza activitatea consilierilor societatii implicati in realizarea emisiei;
- sfatuieste asupra momentului si pretului emisiei, cu ajutorul brokerilor de care dispune;
- organizeaza si administreaza desfasurarea operatiunilor.
Se disting:
a) Oferta de vanzare. Banca de investitii subscrie intreaga emisie inainte de a fi oferita publicului, la un pret fix. Exceptie facand cazul cand vanzarea se face prin licitatie (pentru obligatiuni). Emitentul este asigurat ca va primi suma subscrisa, indiferent daca emisia va atrage suficiente cereri sau nu. Banca va fi remunerata pe baza unui comision sau, ca alternativa, pe baza diferentei dintre pretul incasat de la public si cel platit emitentului. De regula, banca plateste complet titlurile subscrise la pretul fixat, asumandu-si riscul neplasarii totale. In caz ca este retribuita pe baza de comision, nu-si mai asuma decat partial acest risc. De regula, i se acorda publicului un ragaz de 5 zile de la publicarea subscriptiei in vederea examinarii si lansarii cereri. Dupa lichidarea subscriptiei se publica un anunt privind modul de alocare a actiunilor. In cazul in care cererile depasesc baza de alocare, se satisfac cu prioritate cererile mici si numai partial cererile mari sau unele cereri mari chiar se anuleaza. Se are in vedere realizarea unui numar cat mai mare de actionari, contribuindu-se astfel la largirea pietei bursiere. Sunt si situatii, cand piata este suficient de dezvoltata, in care se aplica strategia satisfacerii cu precadere a cererilor mari, urmarindu-se reducerea cheltuielilor de emisie si a cheltuielilor de plata a dividendelor, dar aceasta numai in limitele legislatiei nationale in vigoare.
b) Oferta de vanzare prin licitatie. Ca la orice licitatie, se urmareste obtinerea pretului maxim pentru emitent, stabilindu-se un pret minim de pornire a licitatiei. In final se aloca titlurile la un pret unic de exercitare, eliminandu-se cererile care prin preturile oferite se situeaza sub nivelul pretului de exercitare. Procedura de determinare a pretului de exercitare ca si procedura de alocare a actiunilor trebuie sa fie agreata de departamentul bursei specializat in formarea si coordonarea cotatiilor. Se va avea in vedere infaptuirea unei emisii cat mai largi, respectiv alocarea actiunilor la un numar cat mai mare de actionari, cu scopul de creare a unei piete bursiere active. Prin subscrierea unei emisii de actiuni, casa emitenta (banca de investitii) accepta sa preia orice actiuni care nu au fost subscrise de public. Partea nesubscrisa de public este oferita de banca de investitii spre subscriere unor institutii, de regula unor clienti traditionali.Banca de investitii ramane principalul si ultimul responsabil al subscrierii insuficiente. Daca un subsubscriitor nu plateste, riscul incumba banca de investitii. In cazul unei subscrierii insuficiente, banca de investitii abordeaza subgarantii sai, care de regula sunt diverse banci comerciale. Acestea trebuie sa se hotarasca in cateva ceasuri daca accepta cotele ce le-au fost alocate din actiunile ramase nedistribuite si vor accepta cotele respective, cand sponsorul are pe piata o buna reputatie si daca pretul este rezonabil.
c) Oferta pentru subscriere. Procedura.
• Se ofera titlurile catre public de catre societatea emitenta, direct sau prin intermediul unei banci de investitii sau o alta autoritate emitenta. Riscul subscrierii este al societatii emitente, daca banca implicata actioneaza numai ca agent, pe baza de comision.
• In cazul emisiei de obligatiuni (mai rar pentru actiuni) se poate face lansarea subscriptiei pe baza de licitatie.
• Ca raspuns la cererea subscriitorului, emitentul ii da o scrisoare de acceptare plus un cec pentru diferenta nealocata, in cazul in care subscrierea s-a facut pe baza concomitenta de varsaminte. Scrisoarea de acceptare se refera la oferta pentru vanzare. In cazul ofertei pentru subscriere, scrisoarea de acceptare este o scrisoare de alocare. Solicitantii care nu au primit decat titlurile alocate returneaza cecurile si li se restituie, din varsamintele efectuate, sumele corespunzatoare. Daca primesc toate titlurile solicitate, restituie emitentului cecurile pentru diferentele nealocate initial. Se retine ideea ca beneficiarii de scrisori de alocare, potrivit unor legislatii au posibilitatea:
- sa renunte la alocare;
- sa vanda alocarea altor persoane, total sau partial, indeplinind o procedura specifica: completarea unor formulare de renuntare si respectiv de inregistrare pentru noi beneficiari.
Unii investitori cumpara actiunile spre a le revinde imediat ce sunt admise pentru a fi negociate la bursa si nu ca investitori pe termen lung. Speculatorii solicita asemenea actiuni daca sunt convinsi ca le pot revinde la preturi superioare celor de emisie. De fapt, de multe ori, emitentul stabileste un pret de emisie cu un discont fata de pretul asteptat de piata tocmai pentrn facilitarea cumpararii emisiei. Acest pret se stabileste pe baza evaluarii de piata a unor investitii comparabile.
In general exista doua motive pentru aplicarea discontului:
- Un volum mare de titluri nu se poate vinde tara a stimula subscriitorii potentiali.

- Pretul se fixeaza cu cateva zile inainte de termenul-limita pentru subscriere, ca atare, subcriitorii trebuie sa se decida intr-un termen relativ scurt.

D. METODE SPECIALE DE OBTINERE A COTARII LA BURSA

Orice emisie de actiuni sau obligatiuni ce urmeaza sa fie cotate la bursa trebuie sa obtina in prealabil aprobarea departamentului pentru cotatii al bursei la care urmeaza sa se faca inscrierea pentru cotare.
Exista doua metode speciale de aprobare a cotarii la bursa, avantajul acestor metode consta in costurile reduse, deoarece cheltuielile pentru subscriere nu mai apar.

a) Marketingul selectiv
Firma emitenta, singura sau in asociere cu o banca de investitii, organizeaza plasarea titlurilor la preturi fixe convenabile clientilor sai - tipic, investitori institutionali.
Conditii pentru aprobarea cotarii actiunilor:
• Departamentul pentru cotatii al bursei nu-si da aprobarea decat pentru actiuni emise in cadrul unei sume prestabilite. Acest prag este valabil numai pentru actiunile care nu sunt deja cotate la bursa.
• Daca volumul actiunilor emise depaseste un anumit prag, cel putin 25% din restul emisiei trebuie sa fie oferite marelui public sau sa fie distribuite de o alta finna, independenta de prima.
• Prospectul trebuie publicat numai intr-un singur ziar de mare tiraj.
In mod traditional, prin aceasta metoda se emit obligatiunile comune.

b) Recomandarea
Titlurile pot fi recomandate la cotare de un membru al bursei si sunt distribuite la un mare numar de cumparatori, intrucat piata acestor titluri este sigura, in momentul in care vor fi cotate.
Este metoda cea mai simpla dar nu duce la obtinerea de capital nou.
Regulamentul in materie mentioneaza trei cazuri tipice de cotare la bursa pe baza metodei recomandarii:
- Titlurile sunt deja cotate la o alta bursa.
- Titlurile sunt detinute de un mare numar de persoane, indeplinind una din conditiile de baza cerute de departamentul pentru cotatii al bursei. Deci, au un mare grad de vandabilitate.
• Cand se fornneaza o societate holding si titlurile sale sunt emise pentru substituirea titlurilor cotate ale societatilor reunite in holding.

E. PIATA DE TITLURI NEOFICIALA (USM - UNLISTED SECURITIES MARKET)

Cerintele de intrare in aceasta piata sunt mai putin stringente. Se cere numai un mic anunt, intr-un ziar de notorietate, in care sa se indice de unde poate fi procurat prospectul societatii emitente, pretul de emisie, natura titlurilor si alte cateva lucruri filndamentale impuse de specificul fiecarei emisii.
Intrarea in aceasta piata se caracterizeaza prin:
- Proprietarii pot sa-si retina majoritatea actiunilor;
- 0 societate poate intra in USM cu numai 3 ani de experienta;
- Costurile de intrare in USM sunt foarte scazute (nu se cheltuie pentru reclama).
Sunt trei metode principale de intrare in USM:
a) Recomandarea. Se utilizeaza cand societatea are deja peste 10% din actiuni in mainile publicului si nu are nevoie de capital aditional.
b) Marketingul selectiv. Se utilizeaza cand valoarea actiunilor detinute de public reprezinta sub 10% din valoarea capitalului. Se impune publicarea unui prospect. Se pot introduce pe piata neoficiala atat actiuni noi cat si din cele existente. In cazul unei emisii noi pentru piata neoficiala, sponsorul, de regula un membru al bursei de valori, cumpara actiunile si apoi le ofera clienrilor sai la un pret putin mai mare. Prin legislatiile nationale se limiteaza valoarea actiunilor care pot fi plasate de sponsor. Aceasta metoda genereaza costuri mai mari decat prima, din cauza contabilitatii aditionale si taxelor legale.
c) Oferta pentru vanzare. Se adopta cand valoarea actiunilor de plasat depaseste limita stipulata de lege in cazul metodei selective. Publicul poate solicita actiuni, co

........................................................................................................................................
Cauta