Referate economie
          Studiu privind acordarea unui credit de catre Reiffeisen SA Nivel: facultate


Preview referat
Tipuri de banci

Amploarea crescanda a rolului institutiilor financiar - bancare, ca si diversificarea operatiunilor efectuate de ele au condus la constituirea diferitelor forme de banci si de institutii financiare la specializarea lor. Cea mai generala grupare a bancilor se concretizeaza in banci de emisiune (una in fiecare tara) si bancile comerciale.
Banca de emisiune (banca centrala ) detine o pozitie speciala in cadrul sistemului bancar al fiecarei tari, conferita de operatiunile pe care ea le efectueaza. Atributiile bancii de emisiune constau in: emiterea biletelor de banca, crearea si gestionarea puterii de plata in tara, supravegherea societatilor comerciale si a altor institutii de credit in sensul regularizarii volumului si costului creditului, conlucrarea cu Trezoreria pentru a conduce programul de imprumut al guvernului, conducerea politicii monetare si valutare a tarii cautarea cailor economice de mentinere a stabilitatii monetare si de asigurare a functionalitatii sistemului bancar.
Functia principala a bancilor centrale este cea de emisiune monetara, de punere in circulatie a bancnotelor si a monedei divizionare detinute de agentii nonfinanciari. Fiind institutie de emisiune, Banca Centrala pune in circulatie cantitatile de bani care, de regula, corespund nevoilor de lichiditate a economiei in ansamblul ei si care se incadreaza in obiectivele de politica monetara si bugetara a tarii. In acest sens, Banca Centrala joaca un rol indirect dar important in crearea de moneda.

Bancile Comerciale reprezinta un tip de intreprindere lucrativa specializata, care furnizeaza bani capital celorlalti agenti economici, persoane fizice si/sau juridice. Aceasta activitate se realizeaza mai ales pe baza resurselor banesti atrase, dar si a capitalului propriu. Bancile comerciale se impart in banci de depozit si banci ipotecare.

a) Bancile comerciale de depozit isi procura mijloacele financiare de care au nevoie de pe piata, prin depunerile pe termen scurt ale clientilor.

La randul lor, acestea pot fi:
- banci de depozit propriu - zise, care primesc depuneri la vedere si pe termen si care acorda credite pe termen scurt;
- banci de afaceri, care dispun de capitaluri proprii insemnate si isi procura mijloacele necesare si prin emiterea de obligatiuni sau actiuni, ele putand acorda credite pe termen lung.


b) Bancile ipotecare sunt acelea care isi procura mijloacele necesare pentru emisiunea de inscrisuri si obligatiuni ipotecare.


Tipurile de banci, diversitatea formelor acestora, ca si legaturile multiple dintre ele sunt dependente de conditiile economice si social politice din fiecare tara.

............................................................................................................................................

1.5. RAIFFEISEN S.A. in sistemul financiar bancar din Romania

1.5.1. Structura fondurilor proprii si organizarea bancii.

In jurisdictia actuala a tarii cu privire la desfasurarea activitatii bancare se mentioneaza expres ca Banca Nationala a Romaniei supravegheaza activitatea tuturor societatilor bancare. In Romania cadrul legislativ este constituit din Legea nr. 33 1991 privind activitatea societatilor bancare si Legea nr. 34 1991 privind statutul Bancii nationale.

Societatile bancare persoane juridice sunt organizate si functioneaza in regimul societatilor comerciale. In acest sens, Banca Centrala elibereaza autorizatii cu privire la modul de functionare, la drepturile si obligatiile statutare ale bancii comerciale.

In sfera acestui cadru juridic a fost infiintata Banca de Credit Industrial si Comercial S.A. la data de 10 decembrie 1993, ca o societate bancara 100% privata, cu capital mixt romano american. Din punct de vedere bancar a devenit operationala in ianuarie 1994.

Din capitalul social inregistrat de 73 miliarde lei, o cota importanta este varsata in valuta. Actiunile bancii sunt detinute de un numar de persoane fizice si juridice romane si straine. Astfel, actionarul majoritar este Avram Goldmann 50,07% din actiuni, apoi S.C. Romanoexport S.A. cu 16,82% si 667 actionari (persoane fizice si juridice) care detin 33,11% din actiuni.

Sfera de activitate a acestei banci circumscrise atragerea si formarea de depozite banesti in lei si valuta, acordarea de credite, efectuarea de servicii bancare, operatiuni pentru activitatea de comert exterior si alte operatiuni bancare. Autonomia functionala a acestei banci este reglementata si se desfasoara pe baza statutului propriu.

Fondurile proprii ale B.C.I.C. atingeau la sfarsitul anului 1998 suma de 74,1 miliarde lei.

Pentru desfasurarea activitatii sale banca isi constituie urmatoarele fonduri proprii: fondurile proprii ale unei societati bancare sunt formate potrivit Normelor BNR nr. 2 1997 din urmatoarele categorii de capital: capital propriu si capital suplimentar.

Capitalul propriu se compune din capitalul social varsat, fondul de rezerva, fondul mijloacelor fixe, fondul de dezvoltare si alte fonduri constituite din profitul net, iar capitalul suplimentar din fondul de risc si datoria subordonata.

Capitalul social varsat RAIFFEISEN S.A. era in 1998 de aproximativ 28,6 miliarde lei.

Fondul de rezerva, constituit conform art.27 din Legea nr.33 1991, privind activitatea bancara, reprezinta de fapt garantia angajamentelor bancii, putand fi utilizat si pentru acoperirea unor eventuale pierderi rezultate din operatiunile bancii. Deci, pentru a se acoperi toate riscurile, se recurge la constituirea fondului de rezerva din profitul brut RAIFFEISEN S.A. si-a constituit fondul de rezerva de 25,7 miliarde lei. .................................................................................................................................................

2. Riscurile de prestare sunt determinate de prestarea de servicii de catre banca.

O banca realizeaza venituri din dobanzi si alte venituri din taxe si comisioane. Daca ultimele venituri, cele realizate din taxe si comisioane si alte venituri cresc in totalul veniturilor, creste si grija bancii fata de riscul de prestare. Ponderea acestora este in general mica, si deci marja este suficient de mare pentru ca bancile sa nu caute alte surse de venit prin diversificarea gamei de servicii prestate de banca.

Principalele categorii de riscuri de prestare sunt:
a) Riscul operational se refera la probabilitatea ca banca nu va satisface in conditii optime cererile clientilor;
b) Riscul tehnologic acest risc tine de structura ofertei de servicii bancare care trebuie sa fie optim echilibrata sau de modul in care isi esaloneaza in timp serviciile bancare;
c) Riscul produselor noi apare in momentul in care se hotaraste lansarea produselor noi pe baza unui plan de marketing. Riscul survine in momentul in care cererea pentru aceste produse nu este la nivelul estimat sau cand cheltuielile pentru aceste produse sunt mai mari decat cele estimate;
d) Riscul strategic reprezinta probabilitatea ca decizia strategica privind dezvoltarea anumitor piete (aceste piete pot fi produse bancare, sectoare de activitate, sau piete ca zona geografica) sa se dovedeasca slaba.

3. Riscul ambiental reprezinta probabilitatea ca in mediul de activitate al bancii sa se produca fenomene cu o potentiala influenta negativa asupra profitului bancar. Principalele forme ale riscului ambiental sunt:
a) Riscul de frauda apare atunci cand banca isi face obiectul unei tentative de frauda;
b) Riscul economic este legat de conjunctura economica;
c) Riscul concurential banca va castiga o pozitie buna prin masuri de concurenta sau neloiala, de aceea banca va trebui sa urmareasca ce fac competitorii;
d) Riscul legal domeniul de activitate bancara este controlat, reglementat pe baza unor legi si acte normative.

3.2. Elemente principale de risc in procesul de creditare. Factori de risc

Inainte de luarea unei decizii de creditare, inspectorul de credite va lua in considerare o multime de criterii, iar obiectivul principal urmarit de acesta este descoperirea si evaluarea riscului in vederea diminuarii gradului de incertitudine, inerent rambursarii imprumutului.
Deci, primul pas in orice relatie de creditare este strangerea sistematica a informatiilor de ordin financiar, economic, de piata, industrial, de productie referitoare la solicitantul creditului, toate avand o natura specifica sau generala, in scopul determinarii tipului de risc implicat si a cuantificarii acestuia.
Sarcina inspectorului de credite este de a cantari diversi factori si de ajunge la o concluzie privitoare la gradul de siguranta al solicitarii de credit.
Acest proces va folosi la determinarea urmatoarelor elemente:
- limita maxima a expunerii la risc in functie de politica bancii;
- produsele bancare necesare;
- structura creditului;
- conditiile de creditare;
- necesarul de garantii;
- cerinte de control;
- comisionul si structura dobanzii.

Un factor cheie in evitarea pierderilor este intelegerea faptului ca gestionarea riscului este un proces continuu si ca, pe masura ce mediul in care orice agent economic isi desfasoara activitatea, se schimba riscurile si semnificatia lor relativa ce se modifica de asemenea. In consecinta controlul periodic al mediului in care functioneaza agentul economic, constituie o parte vitala a procesului de creditare; o banca prudenta trebuie sa obtina o confirmare periodica a faptului ca evaluarea pe care s-a bazat acordarea imprumutului este inca valida.
Detectarea din vreme a unei evolutii nefavorabile si a zonelor in care riscul a crescut, furnizeaza in cazul cel mai rau bancii o marfa nepretuita timpul, timpul necesar identificarii cauzelor care stau la baza acestor evolutii si adoptarii masurilor corective, dandu-i in acest fel posibilitatea de a lua initiativa in loc de a fi depasit de evenimente, cum este cazul foarte frecvent si de a fi fortat sa ia o hotarare pripita intr-un ritm si la un moment pe care nu si le poate alege.
In afara de evaluarea numerica sau cantitativa, trebuie sa se aprecieze si riscurile calitative.
Acestea reprezinta mediul in care afacerile comerciale si alti factori nu pot fi controlati si influentati prin decizii administrative.
In continuare sunt prezentati cativa factori de risc calitativi:
a) Economici dobanda si fluctuatiile de curs valutar, situatia pietei interne sau a pietelor internationale;
b) Sociali probleme de mediu;
c) Juridici modificarile legislatiei;
d) Politici tarife, cote specifice prin legislatie;
e) Tehnologici riscul aparitiei unor noi produse, dezvoltare care nu poate fi copiata, dar care poate sa afecteze negativ o piata;
f) De personal afacerile sunt dependente de personal (fluctuatiile fortei de munca);
g) Concurenta un actor al pietei poate decide sa domine piata, indiferent de costurile pe termen scurt, pe care trebuie sa le suporte.

Adevaratul risc de creditare consta in aprecierea angajamentului de plata.
Gradul de certitudine si sursele de acoperire ale angajamentului de plata trebuie identificate chiar de la inceput. Aceasta capacitate de plata a serviciului datoriei in termenii dobanzii si a valorii creditului trebuie corelata cu termenii contractului de credit.
In general bancile considera ca riscul financiar depinde de marimea intreprinderii debitoare. Cu cat o intreprindere are cifra de afaceri mai mare, cu atat riscul este mai mic la creditele pe termen scurt si invers. De aceea, bancile clasifica intreprinderile dupa marimea cifrei de afaceri, clasificarea difera de la o banca la alta, ultima categorie constituind-o debitorii ocazionali la care bancile aplica cota cea mai mare de risc. In limbaj bancar aceasta cota de risc se numeste majorarea dreptului comun.
Pentru stabilirea cotei de risc intervine si cunoasterea intreprinderii de catre banci din relatiile anterioare, estimarea riscului depinzand de aprecierile proprii ale bancii, ceea ce face ca intreprinderile sa beneficieze de conditii mai mult sau mai putin favorabile in raport cu cota normala de risc aplicata intreprinderilor din categoria respectiva, de marime (dupa cifra de afaceri).
Cota de risc mai depinde si de calitatea garantiilor oferite de debitori: efecte comerciale acceptate sau neacceptate, garantii personale ale actionarilor sau conducatorilor intreprinderii.
Cauta