Referate istorie
          Romania in primul razboi mondial Nivel: liceu


Preview referat
In saptamanile care au urmat asasinarii arhiducelui Franz Ferdinand, mostenitorul tronului habsburgic, la Sarajevo, la 15/28 iunie 1914, regele Carol si politicienii liberali si conservatori au urmarit deteriorarea situatiei internationale cu neliniste crescanda. Ei aveau motive intemeiate sa se teama de razboi pentru ca pozitia geografica a Romaniei facea inevitabila prezenta ei intr-un conflict european in expansiune. Tara a intampinat criza departe de a fi unita. Existau dezacorduri politice serioase intre rege si un mic grup de germanofili pe de o parte si majoritatea politicienilor si opinia publica, favorabile Antantei, pe de alta parte. Dar ambele parti erau de acord ca era imperativ necesar sa se evite razboiul.



La intrunirea Consiliului de Coroana din 21 iulie/3 august, guvernul Roman a hotarat sa adopte o politica de neutralitate. Sedinta a fost prezidata de rege si la ea au participat si membrii guvernului, fosti Prim-ministrii si conducatorii principalelor partide care au cantarit doua optiuni posibile.Prima – intrarea imaediata in razboi de partea Puterilor Centrale - era sustinuta de Carol care si-a exprimat increderea in victoria Germaniei si a facut apel la sentimentul onoarei celor prezenti pentru indeplinirea angajamentelor din trat fata de Germania si Austro-Ungaria. Dar el a ramas singur nefiind sustinut decat de liderul conservator Petre Carp, care a tratat cu usurinta puternicul sentiment al opiniei publice in favoarea Anantei, numindul irelevant si si-a exprimat lipsa de interes fata de situatia romanilor din Transilvania. Dar acestea erau tocmai prolemele care-i preocupau in gradul cel mai inalt pe toti ceilalti. In fata puternicului curent in favoarea neutralitatii exprimat de conducatorii de partide care au declarat ca nu-si pot asuma responsabilitatea unui guvern care se angajeaza in razboi alaturi de Puterile Centrale, regele a consimtit la hotararea lor, evidentiind astfel rolul sau de monrah constitutional. La 27 sptembrie/10 octombrie 1914, cand a murit regele Carol, responsabilitatea politicii externe a fost asumata de Bratianu. Desi simpatiile sale mergeau catre Antanta, nici el si nici succesorul lui Carol, Ferdinand, nu aveau vreo intentie de a abandona starea de neutralitate pana in momentul in care cursul razboiului nu devenea clar si ei puteau fi siguri ca-si vor realiza obiectivele nationale. Bratianu a purtat negocieri cu Antanta interminemt in 1915 si la inceputul lui 1916. El a pus un pret ridicat pentru intrarea Romaniei in razboi si era hotarat sa nu angajeze tara in conflict prematur. La loc de frunte printre conditiile sale era garantia scrisa ca Romania va primi Transilvania, Banatul si Bucovina ca recompense pentru serviciile acordate. Era acut constient de izolarea geografica a Romaniei fata de Aliatii occidentali si urmarea sa obtina garantii de partea lor cu privire la fluxul continuu de armament si provizii care puteau fi transportate numai prin Rusia. Aliatii occidentali au acceptat in cele din urma conditiile lui Bratianu in iulie 1916, dar nici chiar atunci el nu a luat usor hotararea de a intra in razboi. Au mai urmat sase saptamani de negocieri pentru a stabili toate detaliile legate de intrarea Romaniei in razboi de partea Antantei. Rusia in special considera pretentiile Romaniei exagerate, iar ceilalti aliati erau mai putin interesati de satisfacerea aspiratiilor nationale ale Romaniei si mai mult de folosirea armatei sale pentru a deschide un nou front de lupta impotriva Puterilor Centrale. Franta a oferit o formula care s-a dovedit acceptabila: Rusia va garanta, in scris, tot ce dorea Bratianu, chiar egalitate cu ceilalti Aliati la conferinta de pace , dar daca, la sfarsitul razboiului, nu vor putea fi satisfacute toate conditiile Romaniei, atunci Aliatii vor forta pur si simplu Romania sa accepte mai putin decat i se promisese.

In cele din urma, la 4/17 august, Bratianu si diplomati ai Frantei, Marii Britanii, Rusiei si Italiei la Bucuresti au semnat conventiile militare si politice care stipulau conditiile intrarii Romaniei in razboi. De importanta imadiata erau prevederiile referitoare la un atac impotriva Austro-Ungariei nu mai tarziu de 25/28 august si recunoasterea dreptului romanilor din Austro-Ungaria la autodeterminare si la unirea cu Regatul Romaniei. Consiliul de Coroana a aprobat oficial tratatele si a declarat razboi Austro-Ungariei la 14/27 august. In ziua urmatoare Germania a declarat razboi Romaniei. Turcia si Bulgaria i-au urmat exemplul la 17/30 august si respectiv 19 august/1 septembrie.[...] Cu pretul a peste 250.000 de ostasi morti, raniti sau luati prizonieri (aproximativ 1/3 din armata romana) Romania a castigat pana in toamna anului 1920 156.000 Km patrati de teritoriu (astfel in 1920 Romania va avea o suprafata de 269.000 Km. patrati) iar populatia Romaniei a crescut cu 8,5 milioane de locuitori (in 1920 populatia era de 16.250.000).

Dar in procesul realizarii aspiratiilor nationale nutrite de veacuri, romanii dobandisera minoritati substantiale. In 1920, aproximativ 30% din populatie era neromana, in comparatie cu procentajul de 8% dinainte de razboi. Noile provincii au sporit capacitatile de productie ale Romaniei. De exemplu, in 1919, potentiaul industrial al tarii reprezenta 235% fata de cel din 1916, o crestere care se datora in special Transilvaniei si Banatului. Obiectivele de indeplinit erau temerare. Mai intai trebuia sa fie realizate stricaciunile produse de razboi, si, apoi, noile provincii si noii cetateni trbuiau sa fie integrati in structurile si institutiile unui stat national modern, mai perfectionat. Ca si in secolul anterior, intelectualii au fost cei care au furnizat planurile.

PARTICIPAREA ROMANIEI LA PRIMUL

RAZBOI MONDIAL.

CAMPANIA DIN ANUL 1916

Intrarea Romaniei in razboi a avut o deosebita insemnatate politica, strategica si morala. In timp ce Kaizerul, deprimat, considera ca “totul este pierdut”, generalul E. Ludendorf, seful Cartierului general al Comandamentului suprem al armatei germane aprecia, cu amaraciune, in memoriile sale, aparute ulterior: “intrasem intr-o lupta titanica fara seaman […] nu puteam sa ne dam seama atunci cat de greu ne lovea declaratia de razboi a Romaniei”. In acelasi timp, “natiunea franceza in intregime”, potrivit expresiei primului ministru al Frantei, aplauda decizia Romaniei. “N-am uitat si nu vom uita niciodata, va nota, in acest sens, generalul Petin, ca Romania a intrat de partea noastra intr-o epoca cand razboiul era departe de a fi castigat”. Este un eveniment care va ramane in istoria eliberarii popoarelor (si care) va scurta considerabil durata razboiului, aprecia un ziarist. In general, decizia Romaniei a produs asupra aliatilor “un minunat efect moral”.

In urma ultimatumului Antantei, intrarea in razboi s-a facut intr-un moment nefavorabil din punct de vedere militar, cand balanta militara nu inclina in favoarea Antantei, cand fortele Puterilor centrale, nefiind puternic angajate, aveau libertatea de actiune si putinta de a realiza o superioritate covarsitoare pe frontul roman. De pe frontul de vest, au fost trasferate 5 divizii de infanterie si una de cavalerie. Pe frontul romanesc au fost utilizate si macinate peste 30 de divizii ale Puterilor centrale. Victoriile romanesti din vara anului 1917 au salvat frontul oriental, au ingaduit transportul neintrerupt al trupelor americane, care au hotarat victoria pe frontul occidental. “Noi, aprecia primul ministru, referindu-se la intrarea Romaniei in razboi, nu am intrat ca niste solicitatori si nepoftiti […] am intrat ca niste aliati doriti si ceruti, atunci cand ambasadorul Frantei la Petersburg spunea: daca Romania nu intra in razboi se poate compromite frontul occidental. Am intrat in razboi atunci cand rusii ne spuneau: acum ori niciodata”.

Desi participa la un razboi imperialist, care viza reimpartirea economica si ...........................................

Cauta