| Luceafarul | Nivel: liceu |
|
A fost odata ca-n povesti, A fost odata ca niciodata. Din rude mari imparatesti, O prea frumoasa fata. Si era una la parinti Si mandru-n toate cele, Cum e Fecioara intre sfinti Si luna intre stele. Din umbra falnicelor bolti Ea pasul si-l indreapta Langa fereastra, unde-n colt Luceafarul asteapta. Privea in zare cum pe mari Rasare si straluce, Pe miscatoarele carari Corabii negre duce. Il vede azi, il vede mani, Astfel dorinta-I gata; El iar, privind de saptamani, Ii cade draga fata. Cum ea pe coate-si razima Visand ale ei tample, De dorul lui si inima Sufletul sa-I imple. Si cat de viu s-aprinde el In orisicare sara, Spre umbra negrului castel Cand ea o sa-I apara. Si pas cu pas pe urma ei Aluneca-n odaie, Tesand cu recile-i scantei O mreaja de vapaie. Si cand in pat se-ntinde drept Copila sa se culce, I-atinge mainile pe piept, I-nchide geana dulce! Si din oglinda luminis Pe trupu-i se revarsa, Pe ochii mari, batand inchisi, Pe fata ei intoarsa. Ea il privea cu un suras, El tremura-n oglinda, Caci o urma adanc in vis De suflet sa se prinda. Iar ea vorbind cu el in somn, Oftand din greu suspina: De ce nu vii tu ? Vina! Cobori in jos, luceafar bland Alunecand pe-o raza, Patrunde-n casa si in gand Si viata-mi lumineaza!> El asculta tremurator, Se apridea mai tare Si s-arunca fulgerator, Se cufunda in mare; Si apa unde-au fost cazut In cercuri se roteste, Si din adanc necunoscut Un mandru tanar creste, Usor el trece ca pe prag Pe marginea ferestii Si tine-n mana un toiag Incununat cu trestii. Parea un tanar voievod Cu par de aur moale, Un vanat giulgise-ncheie nod Pe umerele goale Iar umbra fetei stravezii E alba ca de ceara -- Un mort frumos cu ochii vii Ce scanteie-n afara. Din sfera mea, venii cu greu Ca sa-ti urmez chemarea, Iar cerul este tatal meu Si muma-mea e marea. Ca in camara ta sa vin, Sa te privesc de-aproape, Am coborat cu-al meu senin Si m-am nascut din ape. O, vin odorul meu nespus, Si lumea ta o lasa! Eu sunt luceafarulde sus, Iar tu sa-mi fii mireasa. Colo-n palate de margean Te-oi duce veacuri multe, Si toata lumea-n ocean De tine o s-asculte. O, esti frumos, cum numa-n vis Un inger se arata, Dara pe calea ce-ai deschis N-oi merge niciodata ; Strain la vorba si la port, Lucesti fara de viata, Caci eu sunt vie, tu esti mort, Si dchiul tau ma-ngheta. Trecu o zi , trecura trei Si iarasi, noaptea vine Luceafarul deasupra ei Cu razele-I senine. Ea trebui de el in somn Aminte sa-si aduca Si dor de-al valurilor domn De inm-o apuca: < Cobori in jos, luceafar bland, Alunecand pe-o raza, Patrunde-n casa si in gand Si viata-mi lumineaza!> Cum el din cer o auzi, Se stinse cu durere, Iar ceriu-ncepe a roti In locul unde piere; In aer rumene vapai Se-ntind pe lumea-ntreaga, Si din a chaosului vai Un mandru chip se-ncheaga: Pe negre vitele-i de par Coroana-I arde pare, Venea plutind in adevar Scaldat in foc de soare. Din negru giulgi se desfasor Marmoreele brata, El vine trist si ganditor Si palid e la fata; Dar ochii mari si minunati Lucesc adanc himeric, Ca doua patimi fara sat Si pline de-ntuneric. Ca sa te-ascult s-acuma, Si soarele e tatal meu, Iar noaptea-mi este muma; O, vin?, odorul meu nespus, Si lumea ta o lasa; Eu sunt luceafarul de sus, Iar tu sa-mi fii mireasa. O, vin?, in parul tau balai S-anin cununi de stele, Pe-a mele ceriuri sa rasai Mai mandra decat ele.> Un demon se arata, Dra pe calea ce-ai deschis N-oi merge niciodata! Ma dor de crudul tau amor A pieptului meu coarde, Si ochii mari si grei ma dor, Privirea ta ma arde.> Au nu-ntelegi tu oare, Cum ca eu sunt nemuritor, Si tu esti muritoare?> Nici stiu cum as incepe -- Desi vorbesti pe inteles Eu nu le pot pricepe; Dar daca vrei cu crezamant Sa te-ndragesc pe tine, Tu te coboara pe pamant, Fii muritor ca mine.> In schimb pe-o sarutare, Dar voi sa sti asemenea Cat te iubesc de tare; Da, ma voi naste din pacat, Primind o alta lege; Cu vecinicia sunt legat, Ci voi sa ma dezlege.> Si se tot duce? S-a tot dus De dragu-unei copile, S-a rupt din locul lui de sus, Pierind mai multe zile. In vremea asta Catalin, Viclean copil de casa, Ce imple cupele de vin Mesenilor la masa, Un paj ce poarta pas cu pas A-mparatesii rochii, Baiat din flori si de pripas, Dar indraznet cu ochii, Cu obrajei ca doi bujori De rumeni, bata-I vina, Se furiseaza panditor Privind la Catalina. Dar ce frumoasa se facu Si mandra, arz-o focul; Ei Catalin, acu-I acu Ca sa-ti incerci norocul. Si-n treacat o cuprinse lin Intr-un ungher degraba. Ia las? cata-ti de greaba.> Pe ganduri totdeauna, Sa razi mai bine si sa-mi dai O gura, numai una.> Da-mi pace, fugi departe O, de luceafar din cer M-a prins un dor de moarte.> Din bob in bob amorul, Ci numai nu te mania, Ci stai cu binisor; Cu vanatoru-ntinde-n crang La pasarele latul, Cand ti-oi intinde bratul stang Sa ma cuprinzi cu bratul; Si ochii tai nemiscatori Sub ochii mei ramaie De te inalt de subsuori Te-nalta din calcaie; Cand fata mea se pleaca-n jos, In sus ramai cu fata, Sa ne privim nesatios Si dulce toata viata; Si ca sa-ti fir pe deplin Iubirea cunoscuta, Cand sarutandu-te ma-nclin, Tu iarasi ma saruta.> Ea-l asculta pe copilas Uimita si distrasa, Si rusinos si dragalas, Mai nu vrea, mai se lasa, Si-I zice-ncet: Te cunosteam pe tine , Si guraliv si de nimic, Te-ai potrivi cu mine Dar un luceafar, rasarit Din linistea uitarii, Da orizont nemarginit Singuratatii marii; Si tainic genele le plec, Caci mi le imple plansul Cand ale apei valuritrec Calatorind spre dansul; Luceste c-un amor nespus, Durerea sa-mi alunge, Dar se inalta tot mai sus, Ca sa nu-l pot ajunge. Patrunde trist cu raze reci Din lumea ce-l desparte In veci il voi iubi si-n veci Va ramanea departe De-aceea zilele imi sunt Pustii ca niste stepe, Dar noptile-s de-un farmec sfant Ce nu-l mai pot pricepe.> Hai s-om fugi in lume, Doar ni s-or pierde urmele, Si nu ne-or sti de nume; Caci amandoi vom fi cuminti, Vom fi voiosi si teferi, Vei pierde dorul de parinti Si visul de luceferi.> Porni luceafarul. Cresteau In cer a lui aripe, Si cai de mii de ani treceau In tot atatea clipe. Un cer de stele dedesubt, Deasupra-i cer de stele Parea un fulger de ne-ntrerupt Ratacitor prin ele. Si din a chaosului vai, Jur-imprejur de sine, Vedea, ca-n ziua cea dintai. Cum izvorau lumine; Cum izvorand il inconjor Ca niste mari, de-a-notul El zboara, gand purtata de dor, Pan? piere totul, totul; Caci unde-ajunge nu-I hotar, Nici ochi spre a cunoaste, Si vremea-ncearca in zadar Din goluri a se naste. Nu e nimic si totusi e O ste care-l soarbe, E un adanc asemene Uitarii celei oarbe. Parinte, ma dezleaga Si laudat pe veci sa fii Pe-a lumii scara-ntreaga; O, cere-mi Doamne, orice pret Dar da-mi o lata soarte, Caci Tu izvor esti de vieti Si datator de moarte; Reia-mi al nemuririi nimb Si focul din privire, Si pentru toate da-mi in schimb O ora de iubire? Din chaos, Doamne,-am aparut Si m-as intoarce-n chaos Si din repaos m-am nascut, Mi-e sete de repaos.> Rasai c-o-ntreaga lume, Nu cere semne si minuni Care n-au chip si nume; Tu vrei un om sa te socoti, Cu ei sa te asameni? Dar piara oamenii cu toti, S-ar naste iarasi oameni. Ei numai doar dureaza-n vant Deserte idealuri Cand valuri afla un mormant, Rasar in urma valuri; Ei doar au stele cu noroc Si prigoniri de soarte, Noi nu avem nici timp, nici loc, Si nu cunoastem moarte. Din sanul vecinului ieri Traieste azi ce moare, Un soare de s-ar stinge-n cer S-aprinde iarasi soare; Parand pe veci a rasari, Din urma moartea-l paste, Caci toti se nasc spre a muri Si mor spre a se naste. Iar tu, Hyperion ramai Oriunde ai spune? Cere-mi ? cuvantul meu dentai- Sa-ti dau intelepciune? Vrei sa dau glas acelei guri, Ca dup-a ei cantare Sa se ia muntii cu paduri Si insulele-n mare? Vrei poate-n fapta sa arati Dreptate si tarie? Ti-as da pamantul in bucati Sa-l faci imparatie. Iti dau catarg langa catarg, Ostiri spre a strabate Pamnatu-n lung si marea-n larg, Dar moartea nu se poate? Si pentru cine vrei sa mori? Intoarce-te, te-ndreapta Spre-acel pamant ratacitor Si vezi ce te asteapta.> In locul lui menit din ceri Hyperion se-ntoarsa Si, ca si-n ziua de ieri, Lumina si-o revarsa. Caci este sara-n asfintit Si noaptea o sa-nceapa; Rasare luna linistit Si tremurand din apa Si imple cu-ale ei scantei Cararile din cranguri. Sub sirul lung de mandri tei Sedeau doi tineri singuri: Iubito, sa se culce Sub raza ochiului senin Si negrait de dulce; Cu farmecul luminii reci Gandirile strabate-mi, Revarsa liniste de veci Pe noaptea mea de patemi. Si deasupra mea ramai Durerea mea de-o curma, Caci esti iubirea mea dentai Si visul meu din urma.> Hyperion vedea de sus Uimirea-n a lor fata; Abia un brat pe gat I-a pus Si ea l-a prins in brata? Miroase florile-argintii Si cad, o dulce ploaie, Pe crestetele-a doi copii Cu plete lungi balaie. Miroase florile-argintii Si cad, o dulce ploaie, Pe crestetele-a doi copii Cu plete lungi balaie. Ea, imbatata de amor, Ridica ochii. Vede Luceafarul. Si-ncetisor Dorintele-i increde: Alunecand pe-o raza, Patrunde-n codru si in gand, Norocu-mi lumineaza!> El tremura ca alte dati In codri si pe dealuri, Calauzind singuratati De miscatoare valuri; Dar nu mai cade ca-n trecut In mari din tot inaltul: Dac-oi fi eu sau altul? Traind in cercul vostru stramt Norocul va petrece, - Ci eu in lumea mea ma simt Nemuritor si rece.> A fost publicat in Almanahul Societatii Academice Social-Literare ?Romania Juna? din Viena, in 1883. |
|
![](http://www.cursurigratuite.ro/"images/spacer.gif"){kind=spacer}