Referate romana
          Perspectiva narativa - Ion Nivel: liceu


Preview referat
Naratorul este o voce a autorului, un “ambassador” al acestuia in lumea fictiva a operei, un eu epic al operei. Avand in vedere unghiul din care un narrator reda lumea, exista 3 tipuri de asemenea unghiuri, numite perspective narrative. Perspectiva narativa este punctual de vedere al naratorului sau viziunea lui asupra lumii. Merita mentionat faptul ca intr-o opera literara pot exista mai mult tipuri de perspectiva si se poate trece prin alternare de la o perspectiva la alta.

Prin urmare, exista perspectiva narativa subiectiva, a naratorului implicat afectiv in evenimentele prezentate. Naratorul joaca si rolul unui personaj, iar faptele nu sunt prezentate chronologic, ci intr-o ordine personala dictata de propria constiinta. Naratorul comunica la persoana I si se concentreaza asupra propriului univers sufletesc, iar, din acest motiv, lumea prezentata se infatiseaza cititorului dintr-un singur unghi. Aceasta perspectiva e specifica prozei psihologice si memorialistice.

Perspectiva obiectiva, „dindarat”, presupune un narator ce stie mai multe decat personajele si reda evenimentele fara sa se implice. El este un narator omniscient. Acest gen de perspectiva este specifica prozei realiste din secolul al-XIX-lea.

Perspectiva impersonala, “din afara”, presupune un narator ce stie mai putin decat personajele, el fiind doar un martor al avanimentelor pe care nu le comenteaza, lasand cititorului misiunea de a da semnificatie textului.

In continuare voi ilustra perspective narativa obiectiva prin analizarea romanului realist-obiectiv “Ion” de Liviu Rebreanu.

Fiind un roman de inspiratie rurala, romanul “Ion” de Liviu Rebreanu, publicat in 1920, prezinta lupta unui taran sarac pentru a obtine pamant si consecintele faptelor sale. Tema secundara a romanului este tema iubirii, strans impletita cu problematica pamantului.

Avand ca trasaturi amploarea actiunii, desfasurata pe mai multe planuri, conflictul complex, prezenta unor personaje numeroase si realizarea unei imagini ample asupra vietii, opera literara “Ion” apartine speciei literare roman. Este roman de tip obiectiv prin obiectivitatea si impersonalitatea naratorului, naratiunea la persoana a IIIa, atitudinea detasata in descriere, veridicitatea.

Viziunea “dindarat” presupune un narator obiectiv, detasat, care nu se implica in faptele prezentate, lasa viata sa curga. Naratorul omniscient stie mai multe decat personajele sale si, fiind omnipresent, dirijeaza evolutia lor ca un regizor universal. El plasmuieste traiectoriile existentei personajelor, conform unui destin prestabilit, cunoscand de la inceput finalul. De aceea, textul contine semen prevestitoare ale sfarsitului fiecarui personaj, care este o victima a fatalitatii. Naratorul infatiseaza realitatea conceputa nu ca o succesiune de evenimente imprevizibile, accidentale, ci ca pe un process logic, cu final explicabil si previzibil.

Conceptia autorului despre roman, inteles ca un corp geometric perfect, “corp sferoid”, se reflecta artistic in structura circulara a romanului. Simetria incipitului cu finalul se realizeaza prin descrierea drumului care intra si iese din satul Pripas, loc al actiunii romanului.

Modurile de expunere indeplinesc o serie de functii epice in discursul narativ. Descrierea initiala are, pe langa rolul obisnuit de fixare a coordonatelor spatiale si temporale, functie simbolica si de anticipare. Pasajele descriptive sustin interesul cititorului pentru desfasurarea epica. Naratiunea obiectiva isi realizeaza functia de reprezentare a realitatii prin absenta marcilor subiectivitatii, prin “stilul cenusiu”. Alaturi de functia esentiala de reprezentare, in roman apare si functia epica de interpretare. Ea nu anuleaza, insa, obiectivitatea, ci o accentueaza prin “semnele” care anticipeaza destinele si conduc eroul si cititorul pe calea stabilita de naratorul omniscient. Dialogul sustine veridicitatea si concentrarea epica.

Discursul epic subliniaza, prin claritate si coerenta, caracterul de roman realist. Materia epica se distribuie pe doua mari parti intitulate „Glasul pamantului” si „Glasul iubirii”, sugerand cele doua forte care determina destinul protagonistului. Cele doua „glasuri” sunt transpuse in text prin intermediul a doua personaje feminine caracterizate antitetic, Ana si Florica. Ana este o fata bogata, dar nu chiar atat de frumoasa, in timp ce Florica este mai saraca, dar extrem de frumoasa.

Ion isi urzeste cu meticulozitate si pricepere planul seducerii Anei deoarece ea avea „locuri si case si vite multe”. Dupa ce o lasa insarcinata pe Ana, atitudinea lui Ion este rece, distanta, cinica, refuza sa vorbeasca cu ea si-i spune, dispretuitor, sa-l trimita pe tatal ei sa discute. Cand trateaza problema cu Vasile Baciu, Ion este „semt si cu nasul in vant”, sfidator, constient ca detine controlul absolut asupra situatiei si ca-l poate sili sa-i dea pamantul la care ravnise atata. Cand a luat-o pe Ana de sotie, Ion s-a casatorit, de fapt, cu pamanturile ei, sotia devenind o povara jalnica si incomoda.

Sinuciderea Anei nu-i trezeste lui Ion regrete sau constiinta vinovatiei pentru ca in Ana, iar apoi in Petrisor-fiul lor, nu vede altceva decat garantia propritatii asupra pamantului. Dupa moartea sotiei sale, in Ion renaste pasiunea pentru Florica, ce era acum casatorita cu George Bulbuc. El incearca sa o recucereasca pe Florica, insa relatia lor adultera este descoperita de George care pregateste razbunarea. Barbatul inselat isi va ucide rivalul cu lovituri de sapa. In timpul agoniei, Ion devine una cu pamantul mult ravnit.

Prin tehnica planurilor paralele este prezentata viata taranimii si a intelectualitatii rurale. Trecerea de la un plan narativ la altul de realizeaza prin alternanta, iar succesiunea secventelor narative este redata prin inlantuire. Viata personajelor se desfasoara dupa legile interne ale lumii lor si evolueaza paralel. Naratorul obiectiv isi lasa personajele sa-si dezvaluie trasaturile in momente de incordare, consemnandu-le gesturile, limbajul, prezentand relatiile dintre ele. Fiind omniscient si omniprezent, naratorul realizeaza portretul sau biografia personajelor prin caracterizare directa. Absenta interventiei subiective a naratorului este impusa de naratiunea la persoana a-III-a. Desi romanul abunda in conflicte interioare si exterioare, in patimi care devoreaza si subjuga personajele, stilul neutru si impersonal asigura „privirea agera, superior detasata” a naratorului obiectiv. Evenimentele sunt prezentate in frumusetea si in realismul lor, fara induiosiri sau efuziuni lirice. Naratiunea obiectiva realizeaza functia de reprezentare a realitatii prin absenta marcilor subiectivitatii. Dupa cum spune si Florea Firna, o asemenea cnstructie complicata nu ar fi fost posibila fara „privirea agera, superior detasata, ca a omului de stiinta, adica de obiectivitate.”
Cauta