Referate romana
          Stiluri, limbaje, texte contemporane Nivel: liceu


Multiplicarea tipurilor de texte si de limbaje care isi dezvolta trasaturi caracteristice e o realitate culturala contemporana. Jargonul legat de utilizarea computerelor, de exemplu, se dezvolta rapid si invadeaza viata cotidiana, influentand, cel putin sub aspect lexical, vorbirea curenta (cu atat mai mult cu cat contactul cu calculatorul se petrece pentru multi tineri foarte devreme, cel putin prin jocurile electronice). In acelasi context globalizant, mesajele postei electronice reinventeaza stilul epistolar. Limbajul publicitar – la inceput mai ales imitat dupa modele straine, devenind insa tot mai inventiv, tot mai adaptat structurilor limbii romane – actioneaza repetitiv, insistent, transmitand altor tipuri de limbaje cliseele si tiparele sale. Discursul religios, revenit in spatiul public dupa o perioada de marginalizare, incearca diverse formule de modernizare si de adaptare la contexte comunicative variate (scoli, ziare, televiziune, Internet etc.), avand la randul sau ecouri in alte discursuri. In programele de televiziune larg urmarite, ca si in presa scrisa, diferite modele lingvistice straine coexista cu tipare interne care beneficiaza de prestigiul cultural al traditiei (pretiozitate, stil inalt, stil stiintific, literaturizare) – si mai ales cu presiunea unei oralitati familiare si argotice care submineaza barierele dintre scris si oralitate, dintre spatiul privat si cel public.

1. Limbajul informatic si al mediilor electronice

Limbajul informaticii reprezinta astazi, nu numai pentru limba romana, limbajul tehnic cu cea mai spectaculoasa ascensiune si cu cel mai puternic impact asupra limbii comune. Rapiditatea cu care s-a raspandit si s-a internationalizat, o data cu tot mai larga folosire a computerului personal si a Internetului (in Romania, procesul s-a accelerat vizibil dupa 1989) , ofera o instructiva ilustrare contemporana a schimbarii lingvistice, in care se manifesta fenomene generale precum formarea cuvintelor, evolutia sensurilor, imprumutul lexical si calcul sintactic, interferenta registrelor etc. Ca si in alte limbi, importul terminologic din engleza a ridicat unele probleme de integrare lingvistica si de standardizare.

Extinderea mediilor electronice – reteaua Internet, posta electronica – si accesul tot mai multor persoane la ele influenteaza dezvoltarea limbii contemporane nu numai prin adaptarea terminologiei specifice: situatiile de comunicare nou aparute creeaza formule inedite de interferenta intre scris si oralitate, intre limbajul standard (uneori cu elemente tehnice) si registrul familiar. In acest capitol sunt prezentate doar cateva observatii privind aspectele tehnice si terminologice ale fenomenului; trasaturile epistolare ale mesajelor e-mail si colocvialitatea limbajului folosit in listele de discutii sau in alte spatii similare din Internet vor fi dicutate in alte sectiuni (Stiluri epistolare, p. 179-192, respectiv Scriere si oralitate, p. 278-289).

Adaptarea terminologiei

Limbajul informatic apare in mai multe ipostaze. In primul rand, exista un lexic de specialitate, folosit in traduceri, articole stiintifice, tratate, manuale; acesta este supus de obicei unor eforturi terminologice: sunt cautate echivalente, sunt evitate, instinctiv sau programatic, unele barbarisme; nevoia de precizie si de transparenta internationala actioneaza insa de obicei in sens contrar, manifestan- du-si presiunea uniformizanta. S-a dezvoltat, apoi, si un jargon al specialistilor, mai putin supravegheat, de folosinta practica, in care amestecul lingvistic e mai puternic, iar formele hibride, simtite ca atare, capata adesea conotatii glumete. In fine, exista zona, tot mai mare, de patrundere a terminologiei in limba comuna, cu inevitabile imprecizii, simplificari, largiri de sens: pentru acest fenomen interesul lingvistic si cel al publicului larg sunt mai mari.

In limba romana contemporana exista termeni al caror statut de tehnicisme informatice este limpede; computer, soft, hard etc. Alte cuvinte au fost imprumutate recent din limbi in care se produsese deja o extindere a utilizarii lor. Celebrul a implementa (engl. to implement) isi datoreaza succesul sensului sau informatic, care a creat o moda in economie, politica, jurnalism; in franceza si in italiana, de exemplu, dictionarele curente inregistreaza imprumuturile respective (implémenter, respectiv implementare) exclusiv cu sensul lor informatic, dar in uzul curent apar si sensurile largite.

Cateva observatii despre stadiul actual al limbajului informatic romanesc se pot face pornind de la un Dictionar explicativ de calculatoare: Ban, Mirestean, Miclea, Miclea 1994 [1] . Unul dintre faptele lingvistice care atrag imediat atentia este seria lexicala neologica foarte bogata constituita din verbe formate cu sufixul -a. Majoritatea sunt simple imprumuturi adaptate ale verbelor englezesti; unele pot fi interpretate si ca derivate de la substantive corespunzatoare din romana (dar modelul ramane strain: ele corespund frecventelor conversiuni din engleza, unde forma substantivului si a verbului e identica) – a accesa (engl. to access) – , altele reprezinta calcuri semantice: verbul a apela este folosit (dupa engl. to call) cu sens si regim sintactic nou: „postul telefonic este apelat “ (p. 20); „va putea apela doar fisierul “ (p. 22). De multe ori in dictionar apar doar substantivele-infinitive lungi, dar e de presupus ca exista si verbul corespunzator (uneori el e folosit in textul explicatiei): mapare („maparea adresei “ , p. 13); parolare („sistem de parolare a informatiei “ , p. 12) adresare („adresarea datelor “ , p. 22), procesare, formatare(si cu participiul formatat), scanare etc.

Noul limbaj informatic ar parea sa confirme observatiile mai vechi ale lingvistilor despre preferinta limbajelor stiintifice pentru substantivele masculine, uneori prin impunerea de variante noi de plural. Fata de neutrul registru din limba standard (cu pluralul registre), intalnim aici masculinul registru, pl. registri, cu sensul de specialitate calchiat dupa engl. register. Un termen ca director (engl. directory) este insa incadrat intre neutre (are pluralul directoare), evident, pentru a evita macar la plural confuzia cu desemnarea masculina a functiei administrative (directori).

O alta trasatura previzibila – deoarece caracterizeaza limbajul stiintific in genere, si in mod special calcurile din engleza – este frecventa compuselor din substantive juxtapuse: fisier-text, asezare fisier, limbaj masina. Cele mai multe compuse sunt totusi transpuse in romana in structuri sintactice explicite, cu legatura intre substantive exprimata prin genitiv sau prepozitie (securitatea fisierului, editor de text).

O categorie de substantive tehnice (nume de agent sau, mai des, de instrument) au foarte frecvent terminatia –or, fie preluata din engleza, o data cu cuvintele – convertor (engl. convertor), procesor (engl. processor) descriptor (engl. descriptor) – , fie extinsa asupra cuvintelor englezesti in –er: asamblor, adaptor, digitizor, interpretor (engl. assembler, adapter, digitizer, interpreter) . Mai rar, ideea de agent sau de instrument este transmisa prin substituirea cu sufixul corespunzator din romana, –tor: compiler este adaptat in forma compilator. Server, controller sunt totusi pastrate ca atare – probabil pentru ca adaptarile de tipul servitor sau controlor ar fi creat omonimii suparatoare.

Chiar o notiune fundamentala a domeniului circula in doua forme paralele: computer (cu pronuntia de origine) si calculator. Termenul mai frecvent in scris pare totusi sa fie calculator; dictionarul citat il foloseste consecvent, ca si alte lucrari recente de specialitate; computer e probabil mai raspandit in comunicarea orala (a specialistilor sau a utilizatorilor). E interesant ca DEX-ul, aparut in 1975, se plasa inca sub sfera de influenta a limbii franceze, acordand statut preferential (prin lungimea si detaliile definitiei) termenului ordinator (din fr. ordinateur), astazi complet iesit din competitie [2] .

Extinderi metaforice ale terminologiei in limbajul curent

Influenta reciproca dintre limbajul de specialitate si limba comuna se poate exercita prin extindere metaforica. Intr-o prima faza, limbajul de specialitate preia cuvinte din limba curenta, carora le extinde sensul prin metafora. Sursa metaforica a terminologiei ramane transparenta in limba in care ea s-a dezvoltat cu preponderenta – in cazul informaticii, in engleza [3] . Transpunerile in alte limbi pot consta, cum se stie, in preluarea ca atare a cuvantului, ca imprumut lexical, opacizandu-i-se astfel originea metaforica, sau in calchierea sensului sau, prin refacerea traseului metaforic. Cazul engl. mouse e cel mai cunoscut si mai evident: preluat ca atare in unele limbi, de exemplu in romana [4] sau in italiana, dar tradus in altele, cum ar fi franceza (souris). Si in romana mai multi termeni metaforici au fost tradusi: au intrat astfel in limbajul de specialitate autohton , prin calc semantic, termeni ca arhitectura, ecou, harta, masca, radacina, virus (deja utilizati in alte limbaje stiintifice sau tehnice), biblioteca, fereastra, ecluza, magistrala, meniu, pachet, poarta, a salva etc. – sau , in domeniul Internetului, a naviga, a vizita etc. Traducerea metaforei poate fi destul de socanta, mai ales cand termenul autohton e mai concret, cand are mai putine sensuri secundare abstracte. Un exemplu de calc mai greu acceptabil – dar poate deja impus intre specialisti – mi se pare a fi miez (pentru engl. core), mai ales in sintagme de genul memorie cu miez (Ban, Mirestean, Miclea, Miclea 1994).

O a doua faza, poate si mai interesanta, este cea in care terminologia de specialitate (re)intra, prin extensie semantica, adesea prin intermediul vorbirii familiare, in limbajul curent. Verbul a accesa, deja amintit, englezism tipic limbajului informatic – „Internetul este accesat de 40 milioane de oameni “ (RL 2147, 1997, 9) – apare folosit cu sensul de „a ajunge la… “ intr-un context total diferit: cel sentimental. E drept ca citatul de mai jos provine din cronica la un film in care chiar povestea de amor e intretesuta cu detalii electronice (corespondenta protagonistilor fiind purtata prin e-mail) – „Intre a iubi fictiv, metafizic (...), a iubi electronic si a iubi in stil traditional, tot ultima varianta ramane cea viabila. Dar pentru a o putea «accesa», Joe va trebui sa castige puncte ca om facut din carne si sange “ (RL 2766, 1999, 20); e insa usor de prevazut ca un asemenea uz extins se va intalni si in contexte care nu mai au nici o legatura directa cu mediul de origine.

Trecerea prin parodie e uneori o etapa necesara a extinderii semantice; o dovedeste o alta cronica, in care este comentat un spectacol umoristic cu functie publicitara: Un E-mail pierdut (EZ 2333, 2000, 2). Replici si situatii evident parodice inlocuiesc elementele traditionale din comedia lui Caragiale (O scrisoare pieduta) cu unele ultramoderne; cateva provin din textul reprezentatiei – „descopera dischetele lui Catavencu “ , „liderul unui grup de hackeri “ , „sa ne intoarcem la 286 “ etc. – , altele apartin gazetarului, contaminat de placerea jocului: „piesa a avut un real succes printre invitati (…), textele mergandu-le drept la microprocesor “ (substitutie in expresia a merge drept la inima); „in compania unui vin bun si a unor apetisante produse gastronomice puse pe desktop de organizatori “ (substitutie in expresia a pune pe masa). Interesante sunt, intre utilizarile strict lingvistice, cele care atesta posibilitatile de extensie semantica a unor cuvinte, prin aplicare metaforica. E vorba in primul rand de a virusa: „Academia Catavencu il viruseaza pe Caragiale “ ; „textul virusat de neologisme “ , „Cetateanul virusat “ , ca si de a reseta: „Nu ma-mpinge ca resetez “ .

Verbul a reseta apare inregistrat, de altfel, si intr-un dictionar de argou al limbii romane (Croitoru Bobarniche 1996): reseteaza-te! = „pleaca, dispari “ ; s-ar parea ca e vorba tot de o aplicare metaforica, recent aparuta in limbajul colocvial si tineresc al utilizatorilor de computere, chiar daca un dictionar aparut ulterior (Volceanov, Voceanov 1998) reinterpreteaza forma, corectand-o (autorii inregistreaza doar verbul resteaza-te!, cu sensul „ascunde-te “ , atribuit limbajului interlop; e totusi putin probabil sa fie vorba de doua cuvinte diferite).

Evident, multe din formele citate sunt creatii ad-hoc, efemere, dar tendinta de a folosi in limbajul familiar metafore de origine informatica exista si e chiar foarte normala: orice domeniu la moda si puternic implicat in viata cotidiana isi ofera colocvialitatii glumete cuvintele si expresiile.

Limba romana in Internet

Diversitatea tipurilor textuale din Internet este extrem de mare; in plus, multe dintre respectivele materiale nu sunt scrise exclusiv in si pentru circulatia „electronica “ ; reviste aparute simultan in forma clasica, pe hartie, carti, bibliografii, acte, decizii – sunt doar „depozitate “ in noua forma. Din punct de vedere lingvistic, mi se par interesante mai ales textele scrise special pentru paginile retelei electronice, caracterizate fie prin incercarile de a adapta o terminologie de specialitate engleza si deci internationala, fie, mai ales, prin tentatia de a exprima in versiunile romanesti o colocvialitate simpatica si glumeata.

Temerile legate de riscul ca inovatiile tehnice sa produca o uniformitate plicticoasa par sa nu se dovedeasca total intemeiate. E drept ca pe de o parte comunicarea moderna se simplifica, se cliseizeaza, urmarind eficienta maxima; pe de alta parte, ea produce totusi insule de expresivitate, cu atat mai puternice cu cat sunt comprimate si reprimate de uzul dominant. Multi dintre romanii stabiliti in strainatate, obligati sa foloseasca in mod curent o alta limba decat cea materna, scriu scrisori amicale de o expresivitate populara si de o bogatie a nuantelor stilistice si a jocurilor de cuvinte mult mai puternica decat a celor care folosesc predominant romana in uzurile sale curente. Aceasta placere a limbajului se vede si in Internet (in care, de altfel, se pot gasi amatoristice mini-dictionare, mini-ghiduri de conversatie, culegeri de proverbe, de bancuri si mai ales de poezii).

Sunt cateva situatii in care autorii de pagini virtuale se confrunta direct cu probleme lingvistice [5] . Cea mai izbitoare e bine cunoscuta limitare grafica in folosirea diacriticelor din alfabetul romanesc: ea poate deveni intr-adevar neplacuta mai ales in reproducerea textelor poetice. La limitele grafice se raspunde uneori, cand e important ca termenul expresiv sa nu treaca neobservat, cu transcrieri mai mult sau mai putin imitate si improvizate: „Sanatate la neamuri si apa la papushoi, oriunde ati fi! “ ; „Pupat Piatza Independentzei “ (Romanian Links).

In limbajul „de Internet “ se manifesta desigur si dezavantajul previzibil al mixajului, al amestecarii de cuvinte romanesti si englezesti, mai ales acolo unde echivalentul unei formule informatice nu e inca suficient fixat: „Nu uitati sa faceti «reload» la pagina ca sa cititi cea mai recenta versiune “ ; „Se poate cauta aceasta poezie cu urmatorul «search» “ . Un pas spre asimilare e facut prin adaptarea glumeata a terminologiei de specialitate, prin derivarea cu sufixe vechi si populare sau prin combinarea cu termeni familiari, populari si chiar regionali: „o firma care se respecta trebuie sa apara musai si in varianta interneticeasca “ ; „nu oricine este legat la o bucatica de server “ ; „cetitorul internetist “ , „Internelu “ , „postasul matale electronic “ (Bomba). Un exemplu interesant e furnizat de indicatia (insotita in genere de un semn conventional) Home: aceasta apare ca atare, in engleza, in paginile „serioase “ redactate in romana; placerea jocului lingvistic o traduce insa uneori cu „Acasa “ , dupa cum „Home page “ poate aparea in transcriere dezinvolta („Inapoi la versiunea 2.0. a houmpeigiului lui Cristi “ ) sau poate fi obiectul unei ingenioase substitutii („Inapoi la pagina muma “ ).
Cauta